..
Nu știu de ce mi-e atât de primăvară,
Și dor de verde-n lună de April,
De ce mă rascolesc, întâia oară...
...când se aude-al păsărilor tril!
Sunt în albastrul cerului curat,
Și-n ochii tăi ca două peruzele,
Mă regăsesc în ultimul oftat,
Când luna se retrage între stele!
Și sunt în sărbătoarea copacilor în floare,
În versul meu târziu… pe înnoptat,
Sunt dor de cer și dor de val de mare,
Ori câte-un dor străin, îndurerat!
Mi-e dor de frunze și de iz de crini,
Iar patima de floare mă renaște!
Și mă întorc la ochii tăi senini,
Ca la un vis în noaptea cea de Paște!
Să nu mă-ntrebi de ce sunt numai frunze,
Și nici de ce doar floare parcă sunt,
Ce fac atunci când dorul mă ajunge,
Cum de mă simt...și spațiu și pământ!
Cum să-ți răspund că nu știu de mi-e bine?
Cum să-ți descriu tot sensul meu lumesc?
Că nu știu de mi-e viață fără tine,
Și-n gând tăcut, cu flori te învelesc...
..
..
Verde crud, verde crud...
Mugur alb, şi roz şi pur,
Vis de-albastru şi azur,
Te mai văd, te mai aud!
Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare...
Corpul ce întreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.
Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fîntînă
Te îngînă
Pe cîmpia clară...
Verde crud, verde crud...
Mugur alb, şi roz şi pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru şi azur. ( G. Bacovia)
..
..
Gradina florile si le-a deschis
Care-o faceau sa-mi amageasca drumul
Cu ispitiri de roua si de vis,
Eu am lasat in urma mea parfumul.
Toparceanu,Psalm.
..
..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu