SCRISOARE MAMEI- POEZII

SCRISOARE MAMEI

SCRISOARE MAMEI
.
La tine mamă, cum sunt stelele?
De-aici le tot privim strălucitoare,
Acolo sus e cald, e cer senin?
Și, vin și-acolo păsări călătoare?…
Și-acolo mamă florile-nfloresc?
Udate-s tot de ploi sau cresc în glastre?
Și pomii cât de-nalți și mândri cresc…
Le mai udați cu lacrimile noastre?…
Aici se-aprind lumini la Înviere
Sau, poate sufletele noastre ard făclii,
Acolo sus e veșnică lumină…
Ori, sufletele ard doar cât sunt vii?
Tot mai trudești la stative, măicuță,
Fuior mai torci, mai coși pe pânză flori?
Să pui pe masa îngerilor vama,
Că sus în cer, într-una-s sărbători.
Aici ne-mbracă-n floare primăvara,
Ce pomi au înflorit și care nu.
Mai poți să vii de Paști cum ai promis, de nu,
Să vii măicuță atuncea când vrei tu!
E tot mai tristă lumea… cea din lume,
Un fel de Turnu-Babel nepătruns…
Trimit de-aici scrisoare fără adresă,
Dar, neîntârziat aștept răspuns!

autor necunoscut

CÂNTEC FEMEIESC

CÂNTEC FEMEIESC
.
(De Adrian Păunescu)
.
Aşa e mama şi a fost bunica,
Aşa suntem femei lângă femei,
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica,
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.
.
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme,
Ei încurcând ce ele limpezesc,
Ei numai tălpi şi ele numai palme,
Acesta e destinul femeiesc.
.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume,
Pun lucrurile iar la locul lor.
.
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer,
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede,
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot,
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
.
Aşa e mama şi a fost bunica,
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
.
Suntem veriga firului de aţă,
În fiecare lanţ făcut din doi,
Ce-i greu cu noi femeile în viaţă,
Dar e şi imposibil fără noi…

http://racoltapetru6.wordpress.com/category/poezii-deosebite/