Copilarie

http://www.universdecopil.ro/copilarie.html

A, ce zi incepe, dupa alta zi! Ceasuri, ceasuri, ceasuri tot mai laminate, sa incapa-n ele mii de bucurii, ore ne-ncepute, inca albe toate, la-nceput de ziua si de vara cu roua pe frunzisuri, aur in ferestre. Drumul catre scoala-i drum spre viitor, caile vacantei sunt de-acum deschise pentru zborul verii, cel mai dulce zbor, cu o aripa-n fapte, cu cealata-n vise.

 

Tu, copilarie, ce mai spui? Stiu ce spui, caci iti ascult intr-una glasul minunat cum altul nu-i, rasul fericit pe totdeauna. A, si cum semeni cu natura sau ea iti seamana, de nu stiu, parca, daca florile nu sunt copii ce stau, ori copiii flori care alearga! Si-i un fel de graba-n fiecare zi, e o nerabdare chiar de dimineata, voi in calea verii s-alergati, copii, ea spre voi s-alerge sa va prinda-n brate.

http://www.universdecopil.ro/copilarie.html

Copilul cel istet de Petre Ispirescu rezumat

Va oferim spre lectura rezumatul povestii „Copilul cel istet” scrisa de Petre Ispirescu. Ilustratia apartine lui Coca Cretoiu-Seinescu.

A fost odata un om care ramase la batranete singur cuc. Uratul singuratatii nu-l lasa in pace si el hotari sa-si ia un copil. Planuia ca sa ia de suflet prima fiinta care-i va aparea in cale. Iesi omul din casa, dar nu-i veni inainte nici un copil, asa ca se incumese de se duse afara din cetate. N-apuca sa faca doi-trei pasi si dete peste un sarpe. Omul zise: “Vrei tu, sarpe, sa fii copilul meu?”Sarpele se invoi numai daca batranul il va purta in carca.

Omul se multumi si lua sarpele, care i se incolaci imprejurul gatului. Mancarea unuia era si mancarea celuilalt. Nimic nu facea unul fara celalalt. Dar batranetea aduce cu ea neputinta si omul incepu a umbla in papainoage, cocosat de batran ce era si de povara ce purta. Intr-una din zile zise sarpelui: “Mai sarpe, fatul meu, fie-ti mila si da-te si tu pe jos, ca nu te mai pot duce”. “Ba sa-ti muti gandul, tata. Asa ne-a fost invoiala.”

Oamenii il povatuira pe batran sa se duca la judecata. Dar judecatorii nu avura ce-i face, daca asa era invoiala. Batranul pleca plin de obida, abia tarandu-si trupul. La marginea unui maidan, o multime de copii se jucau de-a imparatii. Ridica omul ochii catre copilul ales imparat si care sedea pe un bustean mare. Dinaintea sa, doi vinovati legati cobza. Se apropie de imparatul copiilor si-i ceru sa-l supuna si pe el la judecata. Dupa aceea, ii povesti totul. Cum facuse el invoiala cu sarpele, pe cand avea putere si mai era inca tanar. Sarpele voi sa raspunda, dar imparatul ii taie pofta de vorba, zicand: “Este o necuviinta de cele mai mari ca sa raspunzi inaintea judecatorului de acolo de sus, de unde te afli. Nu stii ca impricinatii stau jos pe pamant in fata judecatorului?” Sarpele se descolaci si se dete jos pe amant, de unde spuse ca el se tine de invoiala care pentru el e sfanta. “Copilul care n-are mila de parintii lui nu este vrednic sa vada lumina soarelui”, ii raspunse copilul-imparat. Si se repezira toti cu bate, cu toiege si-l strivira cat ai zice mei. Judecata unui copil il scapase pe batran de necazul care cazuse pe dansul.