Lasa-mi toamna.....Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare. definiţie de Albert Camus
Păsarile
răzleţe ale verii vin la fereastra mea şi cântă, apoi îşi iau zborul. Iar frunzele galbene, ale toamnei, care n-au cântece, zboară şi cad acolo, cu un suspin.
Ranindranath Tagore
Subţire, fadă, rece, solstiţiului altoi,
O toamnă mărăcine iar cade peste noi;Haotică, bizară, vecerniei făgaş,
În lemnul vechi al tindei, zideşte alb sălaş.
La doi paşi de răscruce, prealuminând livezi,
Visând avid eternul, cuprinde în nămiezi,
De mii de ori, sub ceţuri şi frunzele de nuc,
Predestinat ulciorul cu vinul hăbăuc.
Şi slobozite-n cercuri, miresmele-n asalt
Flămânde, nechemate, vor bate zvon înalt;
Nostalgici după vară, dau clinchete în vii
Bănuţi de lună plină – sigilii argintii.
Şi toamna mărăcine cu sufletul nisip
Va destrăma poemul în iarna fără chip.
Elena Munteanu(Ingada) .........................
..Astăzi a căzut o frunză........
.Astăzi a căzut o frunză....
Pe aleea toamnei mele,
Un surâs zdrobit pe buză
Îmi îneacă doruri grele.
Nu e singura surată
Ruginită de uitare,
În album o vreau presată
Ninsă cu mărgăritare.
Pe nervurile-i secate
De-un apus cam nemilos,
Vise cândva însemnate
S-au pierdut acum pe jos.
Frunzele nu plâng degeaba
Au o taină în suspine,
Toamna le stârneşte graba
Stinse, cad de pe tulpine.
Subţire, fadă, rece, solstiţiului altoi
O toamnă mărăcine iar cade peste noi;
Haotică, bizară, vecerniei făgaş,
În lemnul vechi al tindei, zideşte alb sălaş.
La doi paşi de răscruce, prealuminând livezi,
Visând avid eternul, cuprinde în nămiezi,
De mii de ori, sub ceţuri şi frunzele de nuc,
Predestinat ulciorul cu vinul hăbăuc.
Şi slobozite-n cercuri, miresmele-n asalt
Flămânde, nechemate, vor bate zvon înalt;
Nostalgici după vară, dau clinchete în vii
Bănuţi de lună plină – sigilii argintii.
Şi toamna mărăcine cu sufletul nisip
Va destrăma poemul în iarna fără chip.
Elena Munteanu(Ingada)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu