PENTRU MAI TARZIU

PENTRU MAI TARZIU
"Este bloggingul un viciu, dă dependență? Nu ar trebui să devină aşa ceva, dacă l-am aşeza cu grijă în balanţa echilibrată a tuturor acţiunilor noastre. Blogul este un spaţiu personal unde împart din ceea ce văd, experimentez, lucrez, descopăr, trăiesc şi cred, alături de cei care mă citesc. E un fel de portavoce prin care lansez idei, tematici de dezbătut, exprim puncte de vedere, centrez imagini într-un context creat şi invit la dialog decent, constructiv pe toţi cititorii mei."

joi, 25 septembrie 2014

TRAIAN DEMETRESCU

TRAIAN DEMETRESCU

"Traian Demetrescu, pe numele său complet Traian Rafael Radu Demetrescu, cu pseudonimul literar Tradem, care semna ocazional și Traian Demetrescu-Tradem) (n. 3 noiembrie 1866, Craiova - d. 17 aprilie 1896) a fost un poet pre-simbolist minor, considerat de critici un epigon al lui Mihai Eminescu. 

Călugărul din vechiul schit 

Călugărul din vechiul schit, 
O zi la el m-a găzduit, 
Şi de-ale lumii mi-a vorbit, 
Şi de amar şi de iubit. 

Când am plecat, l-am întrebat: 
Ce dor ascuns te-a îndemnat, 
Să-ţi cauţi loc printre sihaştri. 
El mi-a răspuns, doi ochi albaştri. 

Călugarul din vechiul schit, 
De-un dor ascuns a-nnebunit, 
Şi atunci, prietenii lui buni, 
L-au dus la casa de nebuni. 

L-am revăzut, l-am întrebat: 
Printre nebuni ce-ai căutat, 
Eu te ştiam printre sihaştri. 
El mi-a răspuns, doi ochi albaştri. 

Călugărul din vechiul schit, 
De acelaşi dor a şi murit, 
Iar la mormânt, printre sihaştri, 
Plângeau amar doi ochi albaştri. 

Doi bogaţi 

M-a dus avarul să-mi arate 
Întregul său tezaur, 
Şi mi-a deschis o ladă plină 
Cu aur... aur... aur... 

Privindu-mă cu ochi ironici 
Mi-a zis: „Arată-mi mie 
Şi tu, acum, dacă se poate, 
Atata bogăţie!” 

Atunci, ca să-mi sting în suflet 
Sarcasmul şi amarul, 
Şi să-i arăt că decat mine 
E mai sărac avarul; 

L-am dus grăbit spre locuinţa, 
Spre raiul dragei mele, 
Şi-am zis avarului: „Priveşte 
Furiş printre perdele!” 

El s-a uitat: pe-o pernă albă 
Dormea iubita dusă, 
Şi-n jurul ei plutea un farmec 
De linişte nespusă... 

Ne-am dus în urmă fiecare 
Spre scumpul său tezaur: 
Eu la iubita mea, — Avarul 
Spre lada lui cu aur... 

Melancolie 

Când, primăvara, vine-n cârduri 
Poporul blând de rândunele, 
Eu parcă-aştept să se reintoarcă 
Şi visurile mele. 

Când viaţa pare mai frumoasă 
Şi mai lipsită de suspine, 
Eu tot aştept să se reintoarcă 
Şi visele-mi senine... 

Se duce vara... şi se duce 
Poporul blând de rândunele, 
Iar eu mă simt tot mai departe 
De visurile mele..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu