PENTRU MAI TARZIU

PENTRU MAI TARZIU
"Este bloggingul un viciu, dă dependență? Nu ar trebui să devină aşa ceva, dacă l-am aşeza cu grijă în balanţa echilibrată a tuturor acţiunilor noastre. Blogul este un spaţiu personal unde împart din ceea ce văd, experimentez, lucrez, descopăr, trăiesc şi cred, alături de cei care mă citesc. E un fel de portavoce prin care lansez idei, tematici de dezbătut, exprim puncte de vedere, centrez imagini într-un context creat şi invit la dialog decent, constructiv pe toţi cititorii mei."

joi, 16 octombrie 2014

MAGDA ISANOS-POEZIII

Magda Isanos


POEZII
(1916 - 1944)

         

Pomii cei tineri

Pomii cei tineri, în dimineaţa de marte,
unii lângă alţii au stat să se roage -
frunţile lor străluceau inspirate deasupra 
pământului incă-n zăpezi.

Şi-n aerul în care nu erau zboruri, 
pomii, ale căror umbre nu se născuseră, 
cântau un imn pentru viaţă,
ca nişte oameni goi şi frumoşi ei cântau:

„Soare de-aramă, zeu popular printre plante, 
priveşte oastea noastră-ndrăzneaţă;
ici-colo aerul e rumen de tot printre ramuri, 
că viitoarele fructe acolo vor sta...

Noi nu ne-nchinăm de fel şi nu plângem,
ci pregătim un loc cât mai înalt pentru cuiburi 
şi pregătim o orgă de brazi pentru vânturi, 
soare de-aramă, zeu totdeauna rotundt…

Ni s-a povestit despre tine-n pământ,
când nu cunoşteam dimensiumile cerului;
mi s-a povestit despre tine-n leagănul cald.
Seminţele-n somn visau că există colori, 
roşu, albastru şi gri, minunate colori.
Tu, peste frunţile noastre, soare, cobori. 
Şi noi vom da fructe, şi noi vom fi hore de flori. 
Gloria noastră toată-n vârf se presimte...”

Şi-un curcubeu pe deasupra tulpinelor strâmte 
cade vestind: nu moarte, desigur, nu moarte,
pomilo r tineri în dimineaţa de marte…


&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&7

Ţii minte-ntâia ploaie?

Ţii minte-ntâia ploaie cum cădea,
cu fulgere, cu stele lungi în ea?
Arborii stăteau drept, intonând
verde ca un codru lichid,
imnul vieţei şi-n zarea foşnind,
Şi noi stăteam ca pomii în picioare.
s-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.
„Nimic nu moare, mi-ai şoptit, nu moare...”
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Nu ştiu cum s-a făcut

Nu ştiu cum s-a făcut.
Tinereţea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mândru şi încondeiat.
vara mea cu grâu şi cicoare?
Ce s-au făcut zilele răsunătoare,
Toate erau mai frumoase-nainte.
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte. Lumina egală
s-au copt şi-n vis din nou au înflorit.
nu m-ademeneşte, nu mă-nşală. Toate fructele spre care-am râvnit
Nu se petrec minuni şi nu cad stele,
Da. Nu ştiu cum s-a făcut. Pământu-i mic şi zările-au scăzut.
ca-n nopţile copilăriei mele.

        http://mineaany.blogspot.ro/2013_07_01_archive.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu