SUFLETUL..

 Petale de suflet, de Felicia Feldiorean

Petale de suflet mai cad peste noi,

E tristă şi toamna, e plină de ploi,

Iubirea-i o fiară vânată în zori,

Învinşii de ieri ies învingători.

Petale de suflet, petale de cer,

Iubire postumă, destin efemer,

Covoare de versuri, petale de crin,

O singură floare şi-atâta venin.

Petale de viaţă, petale de-argint,

Doar cupluri răzleţe, iubiri ce se mint,

Petale de stele, petale de dor,

Mai multe dorinţe şi-un singur fior.

Petale de suflet, iubiri care mor

În toamna aceasta cu lacrimi de dor

Petale de viaţă, petale de rai

Iubiri interzise în luna lui mai.

Sfârşit de romanţă, petală de vis,

Un tren ce se-aude venind din abis,

Petale pe voaluri, pe fluturi şi zbor,

Petale de viaţă, de lacrimi şi dor.

Petale de taină, petale de flori,

Pe ochii uscaţi de lacrimi  în zori,

Iubiri înspinate, iubiri de argint,

Petale de suflet şi de infinit...

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

  Suflet...
"Cuvânt ce trece ca un fel de vânt,
Uitat sau invocat mereu, mereu,
Un fel de bun la Bine şi la Greu,
Cu care faci de toate pe pământ.

Suflet...
Ceva prea răbdător, prea chinuit,
Îi plângi pe umăr când eşti necăjit,
Îl iei la goană când eşti izgonit
Şi confesor când eşti nefericit.

Suflet...
Nu-i dai nimic, dar tot mereu îi ceri,
Şi-alergi la el când nu mai ai puteri,
Când lumea ta se umple de dureri
Şi nu-ţi mai afli locul nicăieri.

Suflet...
Pământ şi Cer, Tăcere şi Cuvânt
Deşert şi oază, fluviu şi Izvor
„Acasă” pentru omul călător
Şi clipă de întoarcere la Gând.

Suflet...
Adânc de viaţă, gând neostoit,
Îl iei în braţe când eşti părăsit,
Îi ceri speranţă când eşti Asfinţit,
Îi ceri lumină când eşti Răsărit,
Îi ceri durată când eşti fericit,
Îi ceri iubire când te simţi iubit...

Suflet...
Un diamant sau poate doar un dor
De ce va fi cu tine-n viitor,
Când vei fi iar un gând de călător

Mereu plecat, mereu dator..."

anam cara=suflet prieten..

Când lacrimi amare curg în...locul cuvintelor, inima îţi moare încet, încet! Atunci, între suflet, inimă şi minte are loc un dialog aprins!

- Tu eşti de vină inimă, zice sufletul, că lacrimile tale mă ard şi pe mine! Ai avut încredere şi ai iubit, deşi mintea te-a avertizat!
- Voi sunteţi de vină amândoi şi tu şi inima, zice mintea; dacă m-aţi fi ascultat, azi aţi fi în...primăvară! Aşa că din cauza voastră, eu trebuie să lucrez mai mult, să caut soluţii salvatoare; pe tine inimă...să te scot din pustietate, iar pe tine suflete, din ghearele focului! Dar pe mine cine mă încălzeşte, eu lucrez doar pentru voi!?
Atunci inima şi sufletul, îi zic trişti, dar zâmbind:
- Vom face culcuş persoanei dragi în minte, suflet şi inimă, pentru că atunci când iubeşti cu adevărat, noi trei nu putem fi niciodată separaţi; o cere inima, intră-n suflet fără să întrebe…iar mintea îţi este ocupată numai de ea!