PENTRU MAI TARZIU

PENTRU MAI TARZIU
"Este bloggingul un viciu, dă dependență? Nu ar trebui să devină aşa ceva, dacă l-am aşeza cu grijă în balanţa echilibrată a tuturor acţiunilor noastre. Blogul este un spaţiu personal unde împart din ceea ce văd, experimentez, lucrez, descopăr, trăiesc şi cred, alături de cei care mă citesc. E un fel de portavoce prin care lansez idei, tematici de dezbătut, exprim puncte de vedere, centrez imagini într-un context creat şi invit la dialog decent, constructiv pe toţi cititorii mei."

duminică, 30 septembrie 2012

FEMEIA..ETERNA POVESTE...

http://www.youtube.com/watch?v=srEO0tb

"Incep sa inteleg fuga timpului si nesansa de a nu-mi acorda ragaz pentru trairea clipei..."


" E uitata.
Are de gind sa plece pentru totdeauna.
E curata.
Viseaza intruna.
Nu uita ce-a fost si stie ce este,
In tot ce urmeaza ea crede. Ea creste.
Nu plinge de ani.
Iubeste ca-n ultima clipa.
Priveste culori, asculta cum pica
Din zori, pe la geam stropi de ploaie marunta,
Ea crede in zori, viseaza la nunta.
Cuvintul il zice cu buze rotunde.
Se-ascunde in umbra, inghite secunde.
Putere in pas, speranta in vis,
Va fi doar ceea ce si-a promis."







iubito
faci palma căuș ca-n spicul de grâu,

beau apă din pumnu-ți cum beau dint-un râu,

privesc la părul tău galben și lin

cum curge-ntre pietre de-argint și rubin.



te mângâi cu mâna cum mângâi un mal

și coapsele tale sunt țărmul opal,

iar ochii adânci, ferestre spre vis,

iubiri de poveste, destinele ni-s…



trupul tău se-mpletește-n lumină,

ai cerul albastru cu aura dulce, senină,

glasul e cântec duios de vioară,

mersul ți-e umblet de căprioară.



te vreau , iubito, dincoace de moarte,

niciun destin nu cred că ne desparte,

îți simt în palme trupul ca descânt,

chiar dacă-n urma noastră nu bate decât vânt.



am adunat tristețea pe margini de potire

și n-a rămas din ea decât o amintire,

ascult în mine glasul întâilor fiori,

și-ți desenez făptura din petale de flori.
 de ION IONESCU-BUCOVU


 DOAMNE nu-ti cer alese comori
Dă-mi doar dragoste, de vrei.
Pe cerul Tău să fiu o vie stea
Ce demn îşi poartă lacrima.
Revarsă a dragostei lumină
Pe fiinţa iubită, ce sus mă înalță.
Să fiu o clipă de dor în eternitate,
Ce aduce iubire, lumină şi serenitate.
Să fiu un dulce strop dintr-un izvor
Ce suspină dorul cel mai arzător
Să fiu o albă, încântătoare floare
Ce-i şopteşte, cu drag unui fluture:
Mângâie-mă, alină-mi a mea durere…
Să fiu o pasăre pe un cer cu soare,
Ce cântul şi-l poartă în trista zare.
Un cântec ce pe noi toţi ne învaţă,
Ce e viața, bucuria şi speranţa…"
Publicat de Niculicea Lavinia


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu