La o casa de batrani un vaduv si o vaduva se cunosc de multa vreme. Intr-o seara, la o mica festivitate, stateau la o masa fata in fata. In timpul mesei, el o priveste de multe ori galant si indrazneste sa o intrebe :
- Vrei sa fii nevasta mea?
Fara sa se mai gandeasca mult, ea raspunde:
- Da, da, vreau!
Se despart afectuos, mergand fiicare in camera sa. Dimineata el se trezeste si derutat se gandeste: "A zis da sau nu?" Nu mai stia… Agitat o suna la telefon si dupa ce-i spune ce frumoasa a fost seara petrecuta impreuna, indrazneste sa o intrebe daca a raspuns, da sau nu.
Cu mare bucurie ea ii raspunde :
- Da, din toata inima! Si sunt foarte fericita ca m-ai sunat, ca nu mai stiam cine m-a intrebat "
- Vrei sa fii nevasta mea?
Fara sa se mai gandeasca mult, ea raspunde:
- Da, da, vreau!
Se despart afectuos, mergand fiicare in camera sa. Dimineata el se trezeste si derutat se gandeste: "A zis da sau nu?" Nu mai stia… Agitat o suna la telefon si dupa ce-i spune ce frumoasa a fost seara petrecuta impreuna, indrazneste sa o intrebe daca a raspuns, da sau nu.
Cu mare bucurie ea ii raspunde :
- Da, din toata inima! Si sunt foarte fericita ca m-ai sunat, ca nu mai stiam cine m-a intrebat "
Puţin
Să ne oprim, să ne-amintim,
Odată ne plăcea să fim,
Numai noi doi... să ne iubim,
Dar ce păcat, nu preţuim,
în urma noastră nu privim,
Credem că veşnici o să fim,
Noi care-aşa puţin trăim.
Odată ne plăcea să fim,
Numai noi doi... să ne iubim,
Dar ce păcat, nu preţuim,
în urma noastră nu privim,
Credem că veşnici o să fim,
Noi care-aşa puţin trăim.
Din întuneric nu ieşim,
Şi din iubire suferim,
E vina noastră şi o ştim,
Dar chiar şi-aşa nu preţuim,
Ce puri obişnuiam să fim,
Dar am uitat să mai iubim,
Noi care-aşa puţin trăim.poezie de Vlad Bălan
Şi din iubire suferim,
E vina noastră şi o ştim,
Dar chiar şi-aşa nu preţuim,
Ce puri obişnuiam să fim,
Dar am uitat să mai iubim,
Noi care-aşa puţin trăim.poezie de Vlad Bălan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu