În interiorul inimii se află un spaţiu în care străluceşte o lumină divină. Întreaga fiinţă umană este transformată atunci când această lumină se trezeşte. O, omule, atunci când tu ai aceste infinite comori în interiorul tău ce fel de fericire cauţi tu în lumea exterioară? O, omule, trezeşte-te, meditează!
...
..
".Mâna mea se plimbă pe firele de timp
Să te afle, clipă
Să te prindă între degete
Să te țină strâns timp de... o clipă.
Ca apoi să prindă altă clipă,
și apoi alta
Și așa, clipă de clipă adunând
Să adune timpul existenței sale
Împletit într-un sirag de clipe
Pe care să-l plimbe între degete
Ca pe o metanie
La timpul rugăciunii..."
..
Suvoaiele vieţii
m-au luat,cu inima mea grea ca o piatră de moară
şi m-au purtat
de-a rostogolul
până-ntr-o apă mare, lină şi sărată.
Acolo, ştiam că am tot timpul din lume
Ca să învăţ să înot.
Acolo,
În marea de lacrimi a iertării.
Gyuri Pascu
m-au luat,cu inima mea grea ca o piatră de moară
şi m-au purtat
de-a rostogolul
până-ntr-o apă mare, lină şi sărată.
Acolo, ştiam că am tot timpul din lume
Ca să învăţ să înot.
Acolo,
În marea de lacrimi a iertării.
Gyuri Pascu
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
“Viața este ca un pian. Clapele albe reprezintă fericire , clapele negre reprezintă tristețe. Dar atunci când te duci prin viață, aduţi aminte că tastele negre fac muzica. “Realitatea noastră este ca o joacă de pian. Ai nevoie de toate clapele, albe sau negre pentru a avea o viată frumoasă. Fericirea şi tristeţea vin împreună, ambele sunt benefice de-a lungul călătoriei noastre prin viaţă. Fericirea oferă satisfacţii şi soluţii, pe de altă parte tristeţea oferă perseverenţă şi putere. Uneori tonul este perfect, dar melodiile nu sunt bune. Acestea sunt provocările vieţii. Dacă le accepţi ai putea avea un “concert perfect”.
.. A mea e buba, părinte, a mea e rana. Din nepăsarea mea s-a pricinuit, şi nu din a altuia. Nimeni altul nu e pricinuitorul ei: nici om, nici duh, nici trup, nici altceva, ci negrija mea!
..
Multi lupi umbla de colo colo in haine de oi, au imbracaminte de oi, dar nu si unghiile si dintii. Sunt imbracati intr-o piele blanda, inseland prin infatisarea lor pe cei simpli, dar varsa din dintii lor veninul cel ucigator al necredintei.
Avem deci nevoie de har dumnezeiesc, de minte treaza si de ochi veghetori ca sa nu mancam neghina ca grau si sa ne vatamam din nestiinta, nici sa fim sfasiati luand lupul drept oaie si nici sa socotim inger binefacator pe diavolul pierzator si sa fim inghititi de el.
Sfantul Chiril al Ierusalimului -..
''Un suflet drept si pur poate traversa toate mlastinile fără a se murdări; va avea de sute de ori în fata ochilor cupa delicioasă a viciului fără a gusta din ea.'' Iulia Hasdeu
.&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&.
Toti suntem nemuritori. Dar trebuie sa murim intai.”
Mircea Eliade
Mircea Eliade
..
..
...
...
....
Stagnezi cu disperare sperand ca cineva te va ajunge din urma. Si toti trec pe langa tine. Te depasesc. Iar tu stagnezi sperand, visand…
Deschide ochii si du-te inainte. Mai presus de toate priveste-ti propriul drum. Cel din fata nu cel din spate....
Deschide ochii si du-te inainte. Mai presus de toate priveste-ti propriul drum. Cel din fata nu cel din spate....
............
Uitaţi-vă la ziua de azi! …
Cea de ieri e doar un Vis,
Iar cea de mâine doar Viziune;
Un azi bine trăit face
Din fiecare Ieri un Vis de Fericire,
Din fiecare Mâine o Viziune a Speranţei.
Cea de ieri e doar un Vis,
Iar cea de mâine doar Viziune;
Un azi bine trăit face
Din fiecare Ieri un Vis de Fericire,
Din fiecare Mâine o Viziune a Speranţei.
Kalidasa
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Tu să nu uiţi că să trăieşti n-a fost ideea ta
Iar să respiri nu-i hotărârea ta
Şi să nu uiţi că să trăieşti a fost ideea altcuiva
Şi că respiri e daru-i pentru viaţa ta.
Tu să nu uiţi că nimeni nu gândeşte şi nu simte şi nu face cum faci tu,
Şi nimeni nu mai râde cum râzi tu
Şi să nu uiţi că cerul nimeni nu-l mai vede tot aşa
Şi nimeni n-a ştiut vreodat’ ce tu cunoşti deja.
Şi să nu uiţi că al tău chip în lume nimeni nu-l mai poartă
Iar ochii ăştia sunt numai ai tăi,
Şi să nu uiţi că eşti bogat, chiar de comori nu vei avea
Căci tu poţi să trăieşti şi nimeni n-are viaţa ta.
Eşti prunc dorit, nu joc al întâmplării şi nu moft de la natură
Şi orice cântec ar fi viaţa ta,
Eşti gând al Domnului – mai mult de-atât
Eşti gândul lui anume şi menit.
Iar să respiri nu-i hotărârea ta
Şi să nu uiţi că să trăieşti a fost ideea altcuiva
Şi că respiri e daru-i pentru viaţa ta.
Tu să nu uiţi că nimeni nu gândeşte şi nu simte şi nu face cum faci tu,
Şi nimeni nu mai râde cum râzi tu
Şi să nu uiţi că cerul nimeni nu-l mai vede tot aşa
Şi nimeni n-a ştiut vreodat’ ce tu cunoşti deja.
Şi să nu uiţi că al tău chip în lume nimeni nu-l mai poartă
Iar ochii ăştia sunt numai ai tăi,
Şi să nu uiţi că eşti bogat, chiar de comori nu vei avea
Căci tu poţi să trăieşti şi nimeni n-are viaţa ta.
Eşti prunc dorit, nu joc al întâmplării şi nu moft de la natură
Şi orice cântec ar fi viaţa ta,
Eşti gând al Domnului – mai mult de-atât
Eşti gândul lui anume şi menit.
Juergen Werth
.&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
.
Un om oarecare, trecând printr-un catun , a intrat în bolniţa de pe lângă un schit. Văzând numeroşii bolnavi care zăceau acolo, s-a apropiat de batranul care ii ingrijea şi l-a întrebat:
- Sunt, oare, ierburi care vindecă de păcate parinte ?
Batranul a privit indelung si a răspuns:
- Sunt şi nu o sa le tin doar pentru mine o să ţi le spun si tie , ca sa iei aminte. Ia rădăcina ascultării, tulpina răbdării, florile curăţiei şi roada faptelor celor bune; zdrobeşte toate acestea în vasul smereniei, cerne-le prin sita cugetării sănătoase, toarnă-le în oala nădejdii, varsă peste ele suspinuri şi adaugă câteva lacrimi; după aceea, aprinde focul iubirii dumnezeieşti, acoperă oala cu milostenia şi hrăneşte focul cu lemnele iubirii de osteneală. Când fiertura va fi gata, răceşte-o cu iubirea de fraţi şi ia-o cu lingura pocăinţei. După ce vei fi primit doctoria aceasta cu credinţă curată, ajutându-te cu înfrânarea şi cu postul, te vei vindeca de orice boală a păcatului şi vei fi sănătos atât cu trupul, cât şi cu sufletul .
Dacă ceri un sfat celui priceput, ai câştigat jumătate din experienţa lui.....
- Sunt, oare, ierburi care vindecă de păcate parinte ?
Batranul a privit indelung si a răspuns:
- Sunt şi nu o sa le tin doar pentru mine o să ţi le spun si tie , ca sa iei aminte. Ia rădăcina ascultării, tulpina răbdării, florile curăţiei şi roada faptelor celor bune; zdrobeşte toate acestea în vasul smereniei, cerne-le prin sita cugetării sănătoase, toarnă-le în oala nădejdii, varsă peste ele suspinuri şi adaugă câteva lacrimi; după aceea, aprinde focul iubirii dumnezeieşti, acoperă oala cu milostenia şi hrăneşte focul cu lemnele iubirii de osteneală. Când fiertura va fi gata, răceşte-o cu iubirea de fraţi şi ia-o cu lingura pocăinţei. După ce vei fi primit doctoria aceasta cu credinţă curată, ajutându-te cu înfrânarea şi cu postul, te vei vindeca de orice boală a păcatului şi vei fi sănătos atât cu trupul, cât şi cu sufletul .
Dacă ceri un sfat celui priceput, ai câştigat jumătate din experienţa lui.....
..&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
„ Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă „ (Psalmul 19:1, 2).
Aşadar, minunăţiile naturii demonstrează existenţa Mea, tocmai de aceea Eu ţi-am trimis pasărea, albina, fulgerul...; semnele de la Mine. Prin ele M-am revelat ție, dar tu nu te-ai așteptat la o altfel de revelație, tocmai de aceea nici nu le-ai luat în seamă. Nu Mă poți vedea, înțelege, fiule, pentru că Eu locuiesc în lumină neapropiată. Pe Mine nu M-a văzut niciun om, niciodată, nici nu M-a înțeles. A încerca să Mă vezi, să Mă înțelegi, să Mă atingi, îți este și îți va fi întotdeauna cu neputință. Acum știi că Eu exist, însă. Credința ta prea mică în Mine s-a transformat în convingere. Cunoaşte-Mă și vorbește despre Mine prin antinomie, pe cale apofatică și pe cale catafatică. Calea apofatică înseamnă să Mă cunoşti prin negaţie, evitând să gândești și să spui ceva despre Mine, din toate ce nu pot fi gândite și spuse. Eu sunt necuprins, nemărginit, necunoscut pe calea raţiunii, căile Mele sunt necercetate şi nepătrunse. Calea catafatică înseamnă să recunoști și să susții existenţa Mea prin afirmaţii: Dumnezeu este bun, atotputernic, înţelept, milostiv și așa mai departe. Eu, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, adică Cel viu, Singurul, dar în trei ipostasuri: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, Care lucrez în creaţia Mea, Eu, Care M-am revelat lui Moise, în rugul aprins, Mă fac cunoscut prin opera Mea, prin tot ce există şi am creat numai de natură pozitivă, căci nu Eu am creat răul, dar sunt de necunoscut în fiinţa Mea. Prin opera Mea, Eu pot fi numit creator, dar prin fiinţa Mea nu am nume grăit, pentru că sunt de negrăit. Apropie-te întotdeauna de Mine, în mister divin, fiind mulţumit să Mă întâlnești şi să realizezi, în acelaşi timp, neputinţa minţii umane de a Mă înţelege.
Te iubesc Doamne ”.
..
..
În interiorul inimii se află un spaţiu în care străluceşte o lumină divină. Întreaga fiinţă umană este transformată atunci când această lumină se trezeşte. O, omule, atunci când tu ai aceste infinite comori în interiorul tău ce fel de fericire cauţi tu în lumea exterioară? O, omule, trezeşte-te, meditează!
..
..
Curgerea apei arată izvorul ei; iar felul cuvântului arată inima celui ce l-a grăit. (Sf. Vasile cel Mare)
.
.
In urma cu doua zile o" pasare" stinghera m-a gasit intamplator si s-a cuibarit direct in sufletul meu ...Am privit-o curioasa ... poarta cu ea o pereche de aripi zdrentuite si nu-si mai gaseste nici copacul nici cuibul sau ...ce sa fac ? ..de ce a venit tocmai la mine ?... „Dumnezeul meu, Tu Care știi toate și a Cărui dragoste întrece măsurile omenești, ia viața mea în mâinile Tale și fă ceea ce eu aș vrea atât de mult să fac, dar nu pot”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu