TIMP,POEZIE SI BLOGURI FRUMOASE

VIS SAU REALITATE

Incep sa inteleg fuga timpului si nesansa de a nu-mi acorda ragaz pentru trairea clipei..

..

!..Important in viata este sa simti ca traiesti   fiecare zi ca pe o noua  experienta si nu cu gandul la trecut

la ziua din urma, ci la prezentul care-l traiesti acum,care inseamna maine "

..

Amurg

  

Aveam un gând întro margine de toamnă, fără a fi aproape de mine am adus multe gânduri adunate peste ani mai aproape. Unii spun că viața e un șir lung de suferințe, chinuri și dezamăgiri, eu spun că după toate acestea viața e bucuria dragostei. Alţii spun că viaţa e o alergare spre moarte, eu spun că este o temă a unei lecții pe care n-o terminăm. Amurg e cerul rubiniu când soarele obosit cade în mare... la culcare.

...

“Primul pas pe care trebuie să îl faci ca să obţii tot ce vrei de la viaţă este: hotărăşte-te ce vrei.”

Ben Stein

..

                                                                                     

"vino la poarta durerii

şi aşezaţi pe negrele dale

să numărăm paşii timpului

trecînd mereu

fără mine, fără tine

vino la poarta iubirii

unde altădată a ars ..! .

din cenuşa aceea

pasarea Pheonix

nu se va mai ridica niciodată !  

vino la poarta speranţei

ca altadată

când pe apele înegurate

vâsleau, albe lebedele,

spre aceeaşi geană roşie...!"

..

 Pagini de blog: Victorita Paduraru :Muzica si poezia,prietenii sufletului meu

. ... Mai stai...poezie de Dorel Dumitru                                               Mai stai o primavara langa mine, Chiar daca-i cerul cenusiu , posac Si sa nu uiti, ca inca mai exista maine Cand s-or deschide florile de mac. Stiu ca ti-e dor de flori de liliac Si de mirosul florilor ce astazi nu mai sunt, De rosia petala a florilor de mac Ce se vor legana in adierile de vant. Chiar daca-i cerul cenusiu, posac Mai stai cu mine, e inceput de primavara, Vor inflori iar florile de mac Si vei uita a iernilor povara. Si sa nu uiti ca vine iarasi toamna, S-or scutura iar florile perene, Sa nu-mi fi trista ,prea iubita doamna, In primavara florile-s eterne. autor...Dorel Dumitru     Captiv... Captiv in efemerul unei clipe Precum un fluture inchis in vid, Un suflet parca vrea sa tipe: -Azi, toamna-a vietii, te desfid ! Parca-ai venit mult prea devreme Si-ai asezat pe mine bruma, Pe cer s-au stins prea multe stele Si au cazut tacute-n huma. Si mult prea scurt este al vietii drum, Nu are cale spre-napoi, Oricat as vrea de mult, acum, Nu pot opri al timpului suvoi. Captiv in efemerul unei clipe Precum un fluture inchis in vid, Un suflet care vrea sa tipe: - Nu am putere, nici vointa, sa mai strig ! autor... Dorel Dumitru             Când o să-ţi scriu scrisoare Atunci, când o să-ţi scriu scrisoare, Să fie oare prea târziu? Mi-e frică să îţi spun că doare, Mă simt ca Moise în pustiu Aştept un semn sau o chemare Şi poate reuşesc să scriu Atunci, când o să-ţi scriu scrisoare, Să fie oare prea târziu? Poate că data viitoare, Când n-o fi cerul cenuşiu, Când nici eu nu aş putea să ştiu, Găsesc răspuns la întrebare... Atunci, când o să-ţi scriu scrisoare... poezie de Dumitru Râpanu                                                                                                                           Tăcere violetă....poezie de Petre Violetta     Tăcere violetă De s-ar schimba decoru-n simfonii De şoapte adormite-n taina nopţii, În noi tot adormite şi pustii Ne sunt iubirile şi-n calea sorţii Ni-s rătăciţi toţi paşii şi-obosiţi Tot aşteptăm o voce să ne-arate O urmă-a viselor pierdute şi orbiţi Mai aşteptăm o clipă, de se poate... Într-o tăcere violetă de-aş putea Să te-nserez la mine-ntr-un cuvânt, Nimic n-ar mai răni şi n-ar avea Puterea să ne frângă-un legământ... Şi dacă versul nu-mi va fi de leac Şi rănile vor mai musti prelung Poemele, eu salbă mi le fac Cu ele peste moarte să ajung... De dincolo de cer şi nemurire Doar ploi de iasomie să ne mire... Puterea amintirii Ne vom aduce-aminte de toate pân' la urmă, O, draga mea... Şi dacă viaţa nu se curmă Ci stăruieşte încă închisă în morminte, Atuncea şi acolo ne vom aduce aminte! Inertă de-ar sta mâna pe veci, şi gura mută, Ca două negre peşteri ce-arar îşi împrumută Ecoul fără voie şi cântă în furtună, A noastre două inimi cânta-vor împreună. De nu va vrea ce-i nobil în noi şi ce-i lumină Să-şi amintească, totuşi, aceea ce-a fost tină Va tremura, căci pururi argila modelată, Păstrează urma mânei de care-a fost sculptată. Oricum, până la capăt aminte ne-om aduce, Şi oricât de departe destinele ne-or duce, Mereu şi pretutindeni, oricând şi orişiunde, Când mi-oi suna eu lanţul, al tău îmi va răspunde! poezie de Dimitrie Anghel   Să mă stingi de Petre Violeta calc pe umbra mea îngropată de ploi; doar amurgul valurilor loveşte lumina  din spatele tău, povară veşnică pe umerii tăi tu nu ai umbră,  eu o am şi pe a ta... ia, tu, tot, iubito! ( aşa m-ai învăţat minte să nu mai cerşesc iubire.) undeva, departe, întunericul mă ascunde de viaţă tu mi-ai dat, eu am primit... tot ce vine de la tine  este primit cu braţele deschise: cum aş putea să refuz tăcerea stelelor din ochii tăi? sau ninsorile de maci însângeraţi? când ai întins spre mine şoapta dimineţii nu am văzut decât ploaia îngerilor ascunsă în spatele viselor... lacrima nopţii pândea după secundele prizoniere, nelipsite de la balul mascat al iubirii tale în travesti... şi aş vrea să mă stingi în umbra ta!  Publicat de Victorita Paduraru :Muzica si poezia,prietenii sufletului meu