~ VIAȚA VISATĂ ~
de. Vasile Tudorache
Am plecat într-o toamnă din sat
visând la o viață plină de bani
treceam bucuros frontiera de stat
cu pașaportul în mână și tânăr de ani
.
M-am despărțit tare greu de părinți
și doi copii în brațe țineam
soția plângea cu lacrimi fierbinți
tineri pe atunci! ce mult ne iubeam!
.
Bunica mi-a adus o mână de mere
bunicul, săracul, mă strânse cu foc
și am plecat stăpânit de durere
în țară străină, nu știu când mă-ntorc
.
Și de atunci trecură mulți ani
bunica s-a stins bunicul și el
pentru o viață visată în bani
sunt tot mai străin de casă și țel
Și mi s-a dus din viață un sfert
mi-e părul cărunt, duc lipsă de ani
azi inima-mi bate obosită în piept
pentru o viață visată în bani
.
Îmi plouă-n priviri și-n gând laolaltă
nu am făcut nici bani, nici averi
doar un străin am fost viața toată
s-au dus 17 ani, parcă au fost ieri!...
Rondelul lunii pline
Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopţilor cu stele,
Luminează drumul vieţi mele
Prin astă lume-ntunecată...
De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopţilor cu stele.
Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.
Luna
Ma uit pe cer,
Si vad o luna,
Zambesc si sper,
Sa-mi spuna buna,
Ca eu o-ntreb mereu,
Ce faci stralucind,
Pe cerul meu,
Si-n gandul meu stiind,
Ca niciodata nu-mi va vorbi,
Ca doar e luna... nu altcineva...,
Ea doar ochii mi va orbi,
Dar susotind aud ceva,
Ce vei auzi si tu candva,
Cauta-mi Soarele,
Ca mi-e greu intre Stele...
Si de-o vezi pe jumatate,
E doar faptul ca,
O doare chiar de toate,
Si-ar vrea pe veci... el sa se-ntoarca...
O noapte de poveste
Luna, mireasă e pe cer,
Un greier este giuvaer,
În lanţ de stele vise poartă...
Lună, cât eşti de minunată!
În noaptea asta-ntunecată
Umbre ascunse se arată...
Luna se-nalţă lin pe cer,
În ape pline de mister...
Când floarea nopţii se deschide,
Pământu-n umbre îl cuprinde
Şi-n murmure şi şoapte calde
Harpa le duce mai departe.
Doar luna luminează calea,
A ei e taina... şi cărarea...
Ea ea stăpână, ea-i lumină
Şi suferinţa ne-o alină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu