PENTRU MAI TARZIU

PENTRU MAI TARZIU
"Este bloggingul un viciu, dă dependență? Nu ar trebui să devină aşa ceva, dacă l-am aşeza cu grijă în balanţa echilibrată a tuturor acţiunilor noastre. Blogul este un spaţiu personal unde împart din ceea ce văd, experimentez, lucrez, descopăr, trăiesc şi cred, alături de cei care mă citesc. E un fel de portavoce prin care lansez idei, tematici de dezbătut, exprim puncte de vedere, centrez imagini într-un context creat şi invit la dialog decent, constructiv pe toţi cititorii mei."
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările

duminică, 18 decembrie 2016

SORIN CERIN-CLIPA

Sorin Cerin - Clipa

 


 

Sa fim optimisti 


iubirea mea cea mare, iubirea mea cea mare, 

fiindca avem de partea noastra, 
clipa si nu Destinul, 
fiindca avem eternitatea
acestei clipe si nu timpul, 
fiindca ne avem pe noi, 
acum si aici, 
si nicaieri în urma clipei, 
fiindca va ninge cu timp, 
si aceasta urma 
va fi îngropata de stele cazatoare
devenind o amintire
a unei lumi trecute. 





joi, 1 decembrie 2016

Icoana - Viorel Croitoru



Icoana 

Viorel Croitoru



Icoana-ți sfântă i-a chemat,
Ei vin smeriți să te sărute,
Să-ți spună tot ce-au îndurat,
Că au pe suflet multe, multe...

E rândul lung, pașii-s mărunți
Dar lor de asta nu le pasă.
Au griji mai mari ca-nalții munți.
Privirea lor e-așa frumoasă...

Se-apropie , mai au un pas!
Deja lumina-n ochi se vede,
În gând dorințele prind glas.
Frumos e sufletul ce crede!

- Mi-am lepădat sac cu păcate,
Ba chiar sunt proaspăt spovedit!
În pieptu-i inimioara bate.
Repetă-n gând ce și-a dorit...

E rândul ei! Simți o boare,
Privirea-i sufletul ardea!
A pus sărutu-i la picioare...
Uită să spună ce vroia!

Stătea pe bancă-n lacrimi toată
O voce i-a grăit cu drag:
- Se va-împlini dorința, fată,
Când vei călca al casei prag!

În jur privirea-i speriată
Cătă, dar nimeni nu era.
Porni spre casă mângâiată
Că poate... îi vorbise Ea!

marți, 21 iunie 2016

Lasa sa-ti picure in suflet inca o Vara........CU ANA BLANDIANA



 Lasa sa-ti picure in suflet inca o Vara... 
 las-o sa-ti cuprinda obrajii si sa-ti invaluie inima; danseaza cu ea in lumina soarelui si las-o sa-ti umple bratele cu flori si iubire

Să stai în fân, s-aştepţi să vie noaptea,
Văzduhul să se facă tot mai şters,
Bondari morocănoşi să-ţi intre-n plete
Şi-orice frântură-n gând să fie vers

II. Cand stelele mirate se deschid 
Ca niste ochi descoperiti de pleoape
Sa simti cum luneci in mireasma ierbii
Ca-ntr-un vartej ametitor de ape  


Si-n timp ce cazi fara sfarsit s-adormi
Si-n somn sa stii ca te cuprinde Luna
Ca buzele ei te ating usor 
Si te inseamna pentru totdeauna


                       Ana Blandiana 


 Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata Soarele: sa lumineze.noaptea.. noaptea! 

vineri, 8 aprilie 2016

MACII


Macii
de Simona Bodea
Macii sunt acum în floare,
Pe câmpii, cât ochiul vede,
Înfocata lor culoare
Se alintă-n iarba verde.

Pe fragila lor tulpină
Stă corola sângerie
Vântul îmbătat suspină
Şi-mi şopteşte când adie:

" - De la maci să iei căldură
Pentru clipe de iubire;
Armonia din natură
E model de împlinire!
maci 52x50,5cm
Şi în ore de tandreţe,
Inima să-ţi înflorească
Roşii maci de tinereţe
Dragostea să o păzească."

duminică, 27 martie 2016

AM VRUT CANDVA....poezia zilei


 Fly Angel
Am vrut cândva...


Am vrut ... cândva ... s-opresc timpul in loc...
o clipă doar,
să il intreb ce gânduri are, sau ... ce joc
mi-a pregătit
in viața ce-o mai am acum pe stoc...
dar, in zadar!


Aşterne anii peste mine, precum covoare dese...
şi parcă sunt prea multe,
pe trupul meu, fără măcar să-i pese ...
traseaza linii,
iar tâmpla-mi ninge ... şi părul mi-l albeşte...
fără s-asculte !


Imi gârboveşte pasul ce il aveam sprinţar ...
precum il are-o ciută,
imi face inima să bată ... încet ... și tot mai rar 
si-i fără sens !
Dar sufletul mi-l lasă tanăr ... si n--am habar...
asta... la ce m-ajută !?

vineri, 5 februarie 2016

MARIANA ROGOZ STRATULAT..POEZIE

MARIANA ROGOZ STRATULAT..POEZIE

 Lumina din suflet....................................


Lumina-i făcută din raze de lună,
din raze de soare ce ne ocrotesc,
lumina din suflet ar vrea să apună
când neguri de viaţă ne copleşesc.

Lumina pâlpâie spre seară încet,
Misterul din noapte îl creşte,
îmi umblă prin gând un tainic verset
„Tu, Doamne, sufletul meu izbăveşte!" 


Ninge, Doamne...
Ninge, Doamne, cu durere,
ninge stele în cădere,
ninge flori pe amintiri,
adu-mi, Doamne, noi trăiri!

Cântă, clipă, în visare,
cântă cântul ce mă doare,
cântă soare suferinţi,
plânge-mi, Doamne, în dorinţi!

Du-te, şoaptă, în cuvânt,
du-te lacrimă în vânt,
du-te cântec în iubire,
vină, Doamne,-n fericire!

Zboară, gând, tulburător,
zboară vis lângă izvor,
zboară fulgi de nea cărunţi,
lasă-mi, Doamne, dor de munţi!

Ninge, Doamne, peste mine,
cu durere şi suspine,
cu credinţă şi speranţă,
ninge,Doamne, peste viaţă!

Panciu, 25 noiembrie 2008
14 December 2009


&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Chemarea liniştii
Tu, dragul meu,
m-ai chemat să ascult păsări
în cântecul tău,
să-ţi sărut dorul
şi liniştea din vis.

Cântecul tău spre cer mă înalţă,
păşesc pe o stea.
Inima mea
îţi lasă un sărut
pentru păsările albe.

Panciu, 20 octombrie 2008

Vara, ed. AS’S, Iasi, 2009
12 November 2009
În lumea ta... în lumea mea.. 
În lumea ta... în lumea mea...
În lumea ta le ştii pe toate
şi zbateri
şi dureri
şi fericiri,
iar visele din lumi îndepărtate
dispar în nor,
în apa din izvor,
în gândul trecător.

Te chem în lumea mea,
în visul meu
de noapte grea
şi stele umezi,
dar nu m-auzi şi nici nu vrei
să iei
o lacrimă căzând
pe-o aripă de vânt
subţire, în cuvânt.

Panciu, 3 decembrie 2008
Vara, ed. AS’S, Iaşi, 2009
13 November 2009

marți, 5 ianuarie 2016

Maria Timuc SA NU NE VADA SUFLETUL CARUNTI

 
Maria Timuc
SA NU NE VADA SUFLETUL CARUNTI

în iarna asta ne iubim pe stradă...

în iarna asta ne iubim pe stradă
ca niște oameni veseli de zăpadă...

în viscol tac tristeti de-odinioară,
ning oamenii-nlăuntru și-n afară...

e-atât de frig și-atât de singuri stăm
printre căpițe de zăpadă să visăm...

în iarna asta ne iubim pe munți
să nu ne vadă sufletul cărunți,

să nu ne știe frica, moartea, gerul,
când ninge, ne tocmim cu cerul,

și când se-așează albul tot pe stradă
noi ne iubim în îngeri de zăpadă

să nu ne vadă lumea, să nu știe
că eu îți ning frumos și tu-mi ningi mie...
 

 

luni, 21 decembrie 2015

BUN VENIT IN CASA MEA VIRTUALA.....CU POEZIE....


 Bun venit in "casa" mea virtuala.....Va multumesc tuturor celor care veniti in vizita, chiar daca veniti in tacere si plecati la fel, si sper ca macar ceva din "casa" mea sa va aduca lumina in privire si sa va faca sa reveniti

Eu te primesc ca de fiecare dată , în paginile sufletului meu ... depinde numai ce anume te aduce aici ... curiozitatea specific umană, sau frumuseţea ta sufletească ?!.. M-aş bucura să fie nobleţea caracterului tău 

Nu exista nici dragoste si nici prietenie, acolo unde nu exista sinceritate si respect.....
  .
 &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Fericirea este ca un fluture...daca alergam dupa el, ne scapa printre degete...daca asteptam insa in liniste, ar putea sa se aseze pe umarul nostru....
*********************************************************************
"În orice trandafir e o poveste,
Despre- o-mplinire sau un vis
Şi fiecare floare îţi vorbeşte,
Dacă o-ntrebi, de un suspin sau dor nestins.

Sunt trandafiri ce îţi aştern în cale,
Povestea unei împliniri
Şi care-ascund suav între petale,
Parfumul unei mari iubiri.

Ori,trandafiri, pe care-un suflet şi-a dorit.
De la o mâna dragă, să-i primească,
Dar visul lui, nicicând nu s-a-mplinit,
El, a rămas pierdut, spre zarea albastră.

Sau trandafiri, care nicicând,
N-au fost de nimeni dăruiţi,
Dar pe alei veghează blând,
La şoapte dulci de-ndragostiti.

Şi trandafiri de mult uscaţi,
Ce dintre file sau coperţi,
Ne amintesc din ani de mult uitaţi,
Poveşti cântate de poeţi.

Dar, chiar dacă mai plâng în glastră,
Să nu uităm, la fiecare,
Măcar o dată-n viaţă noastră,
Un trandafir, ne-a pus în suflet soare."
******************************************************************8

Tie..


…într-o zi inima mea mi-a şoptit “spune-I ceva…”

i-am spus atunci că serile lungi – sunt frumoase!

dacă din suflet alungi tristeţi, nebuloase…

i-am zis că nopţile au lumină – creştină

…nu puţină!

Visele ne-mpletesc gândurile,

vânturile pot să bată, să le alunge,

să le întoarcă…

îi spun în fiece clipă

şi între clipiri ce fel de bucurie îmi este…

şi peste, peste fire, ce necesară o să-mi fie

mereu!
************************************************************************
**************************************************************************
DE VOI PUTEA...


De voi putea alaturea sa-ti fiu

Atunci cand altii la o parte se vor da,

Cand greu fiindu-ti ,eu sa stiu

S-aduc un strop de soare-n viata ta,

Si de voi stii pe-obraz ,un zambet sa-ti sadesc

Cand trist-o lacrima va sta sa cada-

Si sa apuc sa o opresc,

Mai inainte-n colt de ochi ea sa se vada

Abia atunci in suflet multumit as fi

Stiind ca am putut sa las in urma,

Un zambet si un pic de fericire intr-o zi

Acolo unde altii au starnit furtuna…

Si-atunci ma voi ruga mereu

Nicicand in viata ta sa nu se-ntoarca

Nimic din tot ce-i trist si tot ce-i rau

Doar zambet si lumina sa iti fie viata-ntreaga…
***************************************************************8
În trecerea grabita prin lume, catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzând,
Fa-ti timp sa poti cu mila sa te alini oricând!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti lânga izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adâncimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni cu sufletul deschis!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stând singur, sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau – batrâni,
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru câini
În trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa fii aproape de cei iubiti, voios,
Fa-ti timp sa fii si-al casei si-n slujba lui Hristos!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa înveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul pret!
Fa-ti timp acum, sa stii, zadarnic ai sa plângi –
Comoara risipita a vietii n-o mai strângi!

***********************************************************************
"Destinul si-l face omul cu mana lui... Orice om isi doreste sa daruiasca cuiva totul... dragoste, credinta, fidelitate. Ce îi face pe oameni sa se ascunda în tacere? De ce fug, de ce se ascund de iubire? Uneori nelinistile singuratatii te pot impinge spre greseli pe care daca ar fi existat comunicare, nu le-ai fi facut... Daca nu esti destul de puternic te vei prabusi in tine insuti, ucis de refuzul celor din jurul tau...care uneori...prea preocupati de propria lor persoana, te arunca la marginea prapastiei si daca se intampla sa cazi, nimeni nu-si va mai aminti de tine. Fiecare om isi traieste drama singur... important este ca din dragoste sa pastrezi focul si sa ingropi cenusa.''
***************************************************************
Am zarit lumina

"Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul…
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara."

MARIN SORESCU
 
********************************************
Sunt bucurii care-ntristeaza,
Sunt întristari ce fericesc,
Sunt zile fara de lumina
Si nopti adânci ce stralucesc.

Sunt adevaruri ce doboara
Si sunt minciuni care ridica,
Sunt împarati, atotputernici
Ce însa tremura de frica.

Sunt vieti ce-au stralucit în viata,
Dar când s-au stins parca n-au fost,
Palate care nu pot tine
Cât o cocioaba adapost.

Sunt oameni albi pe dinafara,
Dar negri în adâncul lor
Si negri în afara, negri,
Da-n ei de-un alb stralucitor.

Sunt dulciuri ce-amarasc ca fierea,
Dar si amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptati care îndreapta,
Dreptati care nedreptatesc.

Sunt multe contradictii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinti ce-aduc lumina
Si fericiri nefericiri!...

sâmbătă, 28 noiembrie 2015

NOSTALGIE DE TOAMNA ..IN POEZIE SI IMAGINE...

E tarziu si se numara anii...
Si norii se cern azi de vise,
E toamna, se numara castanii,
Felinare sant inca aprinse
E tarziu si se numara anii.

Si frunzele cer alinare,
E vantul ce le poarta departe,
E toamna ce le mistuie si care
De verde si trunchi le desparte.
Foi cad si e cerul in flacari,
Si o boare te cutremura-n suflet,
De departe se intorc azi corabii
Si incet se aude un zumzet.
Ne strange azi vantul de-afara,
E toamna si se numara bobocii,
Sant pasii un ropot pe seara,
Si vantul ne-mpresoara, patrunde in suflet,
se tine de sotii...******
******************************************************************
O ploaie ce cade marunta din ceruri
Ne spala picurii ce curg pe obraji,
Pe cer nu mai sant pasari in stoluri,
Stejari si castani sant ai toamnei paji.
**************************************************************************
Nori desi, picuri mici peste gene plapande,
Noiembrie rece-n petale rozalii,
Si ochii inchisi si maini tremurande
Si candele-arzande prin parcuri pustii.
Soapte razbat, prin vant razbat soapte,
Si noaptea scruteaza, se-afunda in cer,
Si-i miez de noapte si-s corzi acordate,
Si mireasma iubirii strabat toamna cu zel.
*****************************************************************************
E perna o barca cu vise
Printre ploi iar numeri castanii,
E tarziu, felinare sant stinse,
Printre gene iar se numara anii.
Si nori ce se cern
Peste `naltii castani,
Frunze se-astern
Covor peste ani!
poezie de Adriana Buzoianu

duminică, 18 octombrie 2015

Ti-a fost, vreodata..atat de dor.?


  •    Ti-a fost, vreodata..atat de dor...?! cat sa traiesti aproape...la-ntamplare!      Sa simti cum arde, foc interior,ca un parjol, tacut, din crestet, in picioare...?                                              Ti-a fost, vreodata, atat de dor...? sa simti c-au amortit in tine, toate,    Sa nu gandesti...decat in viitor...indiferent la tot, strain, fiind,...de...toate...?                                  Ti-a fost, vreodata, atat de dor...? de ce ar fi, daca-ar putea sa fie,   Privind iluzii vechi cum mor, ca niste albe pasari de hartie...?                                                     Ti-a fost, vreodata, atat de teama...? sa-ti pierzi iubirea-n zbor, ca o petala,  Ce efemera-i clipa, ce iute vine-o drama! sa ceri, de nu stiu unde, socoteala...?                             Ti-a fost, vreodata, atat de dor...? de cineva, incat parca, durere,  Tasnea din trup, prin fiecare por...si ai vrut sa plangi...dar in tacere...?                                          Dar.. ce tot spun? Nu pot a intelege,decat acei ce-au invatat, vreodata,                                                         Ca-n suflet si iubire nu e lege, ca poti dori sa mori....doar sa iubesti o data!"

    Autor:Silvia Begu




miercuri, 23 septembrie 2015

Nichita Stănescu Emotie de toamnă


Nichita Stănescu


Emotie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
INTR-Q DRAGOSTE MARE..
tpYCAly7UBhMoOZBd58L7qc4uTs8q_8ptbmLEhv0
 



 
 
 

duminică, 12 aprilie 2015

Icoana -Viorel Croitoru -POEZIE




Icoana 

Viorel Croitoru



Icoana-ți sfântă i-a chemat,
Ei vin smeriți să te sărute,
Să-ți spună tot ce-au îndurat,
Că au pe suflet multe, multe...

E rândul lung, pașii-s mărunți
Dar lor de asta nu le pasă.
Au griji mai mari ca-nalții munți.
Privirea lor e-așa frumoasă...

Se-apropie , mai au un pas!
Deja lumina-n ochi se vede,
În gând dorințele prind glas.
Frumos e sufletul ce crede!

- Mi-am lepădat sac cu păcate,
Ba chiar sunt proaspăt spovedit!
În pieptu-i inimioara bate.
Repetă-n gând ce și-a dorit...

E rândul ei! Simți o boare,
Privirea-i sufletul ardea!
A pus sărutu-i la picioare...
Uită să spună ce vroia!

Stătea pe bancă-n lacrimi toată
O voce i-a grăit cu drag:
- Se va-împlini dorința, fată,
Când vei călca al casei prag!

În jur privirea-i speriată
Cătă, dar nimeni nu era.
Porni spre casă mângâiată
Că poate... îi vorbise Ea!



E uşor să te rogi când ai nevoie de ajutor, dar să continui să te rogi chiar şi când criza a trecut e ca un proces de cicatrizare, care-ţi ajută sufletul să păstreze tot ce a reuşit cu greu să dobândească." 

                                 Elizabeth Gilbert