DE CE VENIM PE NET /.?.
" PENTRU CA TOTI..AVEM NEVOIE DE UN ALTUL..PENTRU COMUNICARE.. PENTRU A IMPARTASI SENTIMENTE.. DE ORICE FEL: BUCURIE,FERICIRE, TRISTETE, DISPERARE..
" PENTRU CA TOTI..AVEM NEVOIE DE UN ALTUL..PENTRU COMUNICARE.. PENTRU A IMPARTASI SENTIMENTE.. DE ORICE FEL: BUCURIE,FERICIRE, TRISTETE, DISPERARE..
PENTRU CA AVEM DE DARUIT SENTIMENTE CELOR DIN JUR..FAMILIE,PRIETENI.
.OAMENII CU NEVOI..NU NUMAI MATERIALE..DAR SI SUFLETESTI..
ASA ,VENIM PE NET...
"Din dragoste faţă de oameni, se întâmplă câteodată să-l îmbrăţişezi la întâmplare pe primul om întâlnit în cale (căci nu-i poţi îmbrăţişa pe toţi): dar tocmai acest lucru, ia seama, să nu-l ghicească..."
POATE..CA DIN NEVOIA DE A VORBI ALTCUIVA DESPRE TINE.. ALEGI SA VORBESTI CUIVA IN VIRTUAL... ESTE UN NECUNOSCUT ..TOTUSI.. POATE ITI DARUIESTE CATEVA CLIPE SI TE ASCULTA... IMPARTASESTE POATE SENTIMEMTE.. DA UN SFAT.. O SPERANTA...
SI UN PRIETEN..CHIAR VIRTUAL.. ITI INTINDE UN UMAR..PE CARE SA APLECI CAPUL CAND PREA PLINUL SUFLETULUI NU AI UNDE SA-L MAI PUI...
..SAU ITI INTINDE O MANA LA NEVOIE..
"Şi totuşi, nu ştia că aceasta este cea mai mare şi profundă bucurie a oricărei prietenii - să poţi vorbi liber despre tine şi să te analizezi pe tine în faţa altuia. Cea mai bună cale de a te cunoaşte. Pentru că nu-i deloc totuna să gândeşti un lucru şi să-l poţi spune."
....
ACESTEA FIIND SPUSE.. AR FI DE DORIT..CA IM MAREA COMUNITATE VIRTUALA..OAMENII SA FIE SINCERI.. CINSTITI.. INTELEGATORI..IERTATORI..
SA FIE MAI UMANI!
SA ASCULTE..SA PRIVEASCA..
SA NU JUDECE..".
As vrea să zbor în larg înalt de zare Şi să dispar, să fug de-acest fior, Luna mândr,-o rază să-şi coboare Şi să sărute ochii tăi uşor. Aş vrea în zile albe, nesfârşite Să nu mai ştiu de dor şi suferinţi, Tu să răsai din lacrimă, iubite, Din pasiunea ochilor cuminţi. Aş vrea să fiu o pasăre măiastră, Să nu-mi mai fie visul, gândul sec, Să pot zbura lângă a ta fereastră Şi-n triluri nesfârşite să te-nec
Aş vrea să nu mai ştiu de lacrimi grele Şi chiar să uit de tot şi toate-aş vrea. Ridic priviri înmormântate-n stele Rugându-mă să nu mai ştiu de lumea ta. Aş vrea să nu mai am gânduri stupide, Să nu mai sper la clipe ce vor fi. M-am înecat în lacrimi nesfârşite Care-mi inundă chipul zi de zi. Aş vrea sa uit privirea ideală, Să uit aş vrea, să nu-mi mai amintesc! Dar ochii tăi frumoşi mă bagă-n boală Şi-o viaţă nu mă satur să-i privesc..
. poezie de Diana Enachii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu