PENTRU MAI TARZIU

PENTRU MAI TARZIU
"Este bloggingul un viciu, dă dependență? Nu ar trebui să devină aşa ceva, dacă l-am aşeza cu grijă în balanţa echilibrată a tuturor acţiunilor noastre. Blogul este un spaţiu personal unde împart din ceea ce văd, experimentez, lucrez, descopăr, trăiesc şi cred, alături de cei care mă citesc. E un fel de portavoce prin care lansez idei, tematici de dezbătut, exprim puncte de vedere, centrez imagini într-un context creat şi invit la dialog decent, constructiv pe toţi cititorii mei."

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

DE CE VENIM PE NET /.?.

DE CE VENIM PE NET /.?.
" PENTRU CA  TOTI..AVEM NEVOIE  DE  UN ALTUL..PENTRU COMUNICARE.. PENTRU A IMPARTASI SENTIMENTE.. DE ORICE FEL: BUCURIE,FERICIRE, TRISTETE, DISPERARE..
PENTRU CA AVEM  DE DARUIT  SENTIMENTE CELOR  DIN JUR..FAMILIE,PRIETENI.
.OAMENII   CU NEVOI..NU NUMAI MATERIALE..DAR SI SUFLETESTI..
ASA ,VENIM  PE NET...
"Din dragoste faţă de oameni, se întâmplă câteodată să-l îmbrăţişezi la întâmplare pe primul om întâlnit în cale (căci nu-i poţi îmbrăţişa pe toţi): dar tocmai acest lucru, ia seama, să nu-l ghicească..."
POATE..CA DIN NEVOIA DE A VORBI ALTCUIVA DESPRE TINE.. ALEGI   SA VORBESTI   CUIVA IN VIRTUAL...  ESTE UN NECUNOSCUT ..TOTUSI.. POATE    ITI DARUIESTE CATEVA  CLIPE SI TE ASCULTA... IMPARTASESTE POATE    SENTIMEMTE.. DA  UN SFAT.. O SPERANTA...
SI UN PRIETEN..CHIAR  VIRTUAL.. ITI INTINDE  UN UMAR..PE CARE SA APLECI CAPUL CAND PREA PLINUL   SUFLETULUI  NU AI UNDE SA-L MAI PUI...
..SAU ITI INTINDE O MANA LA NEVOIE..
"Şi totuşi, nu ştia că aceasta este cea mai mare şi profundă bucurie a oricărei prietenii - să poţi vorbi liber despre tine şi să te analizezi pe tine în faţa altuia. Cea mai bună cale de a te cunoaşte. Pentru că nu-i deloc totuna să gândeşti un lucru şi să-l poţi spune."
....
ACESTEA FIIND SPUSE.. AR FI DE DORIT..CA  IM MAREA COMUNITATE VIRTUALA..OAMENII SA FIE  SINCERI.. CINSTITI.. INTELEGATORI..IERTATORI..
SA FIE  MAI UMANI!
SA ASCULTE..SA PRIVEASCA..
SA NU JUDECE..".

 AS VREA...
 
 .
 
  Aş vrea în nopţi de vise mistuite Să fim doar noi în largul de pe glob Şi două inimi triste, rătăcite Să se unească într-un singur strop.
 
 As vrea să zbor în larg înalt de zare Şi să dispar, să fug de-acest fior, Luna mândr,-o rază să-şi coboare Şi să sărute ochii tăi uşor. Aş vrea în zile albe, nesfârşite Să nu mai ştiu de dor şi suferinţi, Tu să răsai din lacrimă, iubite, Din pasiunea ochilor cuminţi. Aş vrea să fiu o pasăre măiastră, Să nu-mi mai fie visul, gândul sec, Să pot zbura lângă a ta fereastră Şi-n triluri nesfârşite să te-nec
Aş vrea să nu mai ştiu de lacrimi grele Şi chiar să uit de tot şi toate-aş vrea. Ridic priviri înmormântate-n stele Rugându-mă să nu mai ştiu de lumea ta. Aş vrea să nu mai am gânduri stupide, Să nu mai sper la clipe ce vor fi. M-am înecat în lacrimi nesfârşite Care-mi inundă chipul zi de zi. Aş vrea sa uit privirea ideală, Să uit aş vrea, să nu-mi mai amintesc! Dar ochii tăi frumoşi mă bagă-n boală Şi-o viaţă nu mă satur să-i privesc..

. poezie de Diana Enachii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu