DIA NA
Știi?!
Seara, când trec
pe aleea cu lumini care veghează suflete,
mă gândesc să mă întorc …
la tine.
pe aleea cu lumini care veghează suflete,
mă gândesc să mă întorc …
la tine.
Las sunetul morții frunzelor sub picioarele mele,
foșnetul,
să-mi fie cântec,
să-mi șoptească suferințe.
Ascult povestea
despre cum au părăsit copacii,
și atunci îmi spun că
suntem doar două frunze,
ce s-au desprins din copacul iubirii,
pe care vântul
le-a purtat departe una de cealaltă.
Acum, așa ruginie cum sunt,
aștept o ploaie rece,
care să mă curețe de amintiri,
disper după iarna,
care să-mi înghețe suferința,
și visez la primăvara
care-mi va aduce frunze verzi,
și curate și vrednice să iubească…
foșnetul,
să-mi fie cântec,
să-mi șoptească suferințe.
Ascult povestea
despre cum au părăsit copacii,
și atunci îmi spun că
suntem doar două frunze,
ce s-au desprins din copacul iubirii,
pe care vântul
le-a purtat departe una de cealaltă.
Acum, așa ruginie cum sunt,
aștept o ploaie rece,
care să mă curețe de amintiri,
disper după iarna,
care să-mi înghețe suferința,
și visez la primăvara
care-mi va aduce frunze verzi,
și curate și vrednice să iubească…
Pe aleea cu lumini care veghează suflete
nu sunt decât o frunză,
care își amintește că ai fost cândva
pe aceeași creangă cu ea…
nu sunt decât o frunză,
care își amintește că ai fost cândva
pe aceeași creangă cu ea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu