INIMA DE CAL

 a

InImă DE CaL

Am fost, cândva, rapid și căutat, 

Povestea mea e plină de-înţeles,
Eram legat de oameni și de mers,
Un campion etern la alergat.
La plug, la fân, la drum și la război,
Eram erou, martir și camarad,
Şi martor mut la scenele de iad,
Când oamenii mureau la fel ca noi.
Am plâns cu ei la greu, am suferit,
Am învăţat să tremur și să rabd, 
Să mă ridic mereu, atunci când cad
Şi să-nţeleg ce-înseamnă-a fi iubit.
Stăpânul meu îmi da un braţ de fân
Şi chiar un dumicat din hrana sa,
Când greu la deal cu tunul îmi era
Şi-mi încălzea căpăstrul meu la sân.
Mă mângâia cu mâna lui de mit,
Când trupul meu în spumă se muia,
În grajd, cu o velinţă mă-învelea
Şi îmi spunea ce mult m-a preţuit. 
Din palma lui, mâncam ovăz, ades,
Vorbea cu mine despre viaţa lui,
A mea, a lor, a ta, a orișicui
Așa cum fac doi omeni de-înţeles   

.. Eram egal cu el și mă iubea,
Făceam echipă orișiunde-am fost,
Şi mă simţeam mereu că am un rost, 
Când, la concurs, cu mine se fălea.
Eram doar cal cu coama prinsă-n vânt,
De mii de ani, pe drumuri, alergam,
Pe oameni totdeauna îi iubeam
Şi mă-înrudeam cu ei pe-acest pământ.
N-am fost nicicând un simplu răsfăţat,
Răsfăţul nu-i defel în firea mea,
Şi știu ce-înseamnă-în viaţă a-ndura
Povara unui suflet galopat.
Azi nu mai sunt decât un fel de cal,
Bun la cărat sau doar la vreun concurs,
Pe post de clown, de câine sau de urs
Ca orice lucru vechi, strivit de val...
... Dar, câteodată, sunt din nou pe val, 
Şi praful de pe viaţa mea îl șterg,
Pe drumurile lumii încă-alerg,
 Că bate-în mine-o inimă de cal... 

George Văduva
. . . . . .."Cand iti doresti ceva cu tot sufletul, Universul comploteaza pentru tine"-Paulo Coelho .  
..

..

...

...

...

..

..

...
..
..
...


...