..
..
...
....
...
EVANGHELIA IUBIRII
Voi arde precum Soarele, in fiecare zi, atatea si atatea ore, ca sa pot incalzi o inima arzand atat de intens. Voi disparea si voi renaste mereu si mereu, nu stiu cat va dura, nimeni nu stie. Geneza Lumii nu e la fel cu geneza Dragostei. Stiu de undeva ca se poate intampla sa te minunezi instantaneu de un suflet. Stiu de undeva ca se poate sa lovesti instantaneu, ca un animal feroce, fara sa stii ca esti capabil sa o faci si apoi poti reveni la calmul de dinainte de furtuna. Ciudata fiinta omul, are nevoie de atatea si atatea minunatii. E trist ca nu le poate gasi corespondent intr-un singur alt om. Fiecare alt om ii poate darui ceva anume, dar el,ciudata fiinta, de unde sa stie ce sa aleaga? De unde sa simta linia fina a destinului sau? Se chinuie, alearga dupa fantasme si inchipuiri, face si desface planuri, invata transpirand si dornic de a pricepe ceva… Si cand colo… ha! ha! ha! Ironie, cruda ironie. Se trezeste ca e mai nestiutor ca niciodata si o ia de la capat. Il fascineaza cei care stiu, de unde stiu ei? Cei care pot, de ce pot ei? Se incrunta si isi spune: oare o sa pricep vreodata? Au vreun rost toate cate mi se intampla? De ce cautam sa fim alaturi de alt om? De ce facem copii? De ce fiecare fiinta se afla doar in proprietatea sa si nu poate apartine niciodata altcuiva? Ne inconjuram de false iluzii, ne amestecam printre cuvinte, ne intersectam cu oameni, ne intersectam cu suflete. Ne bucuram, plangem, devenim indiferenti. Citim din marii scriitori si filosofi ai lumii sa patrundem in intelepciunea lor.
Cata zadarnicie! Cata truda! Pana ajungem sa vedem ca de fapt fiecare din noi suntem scriitori si filosofi pe baza propriei experiente si vieti si putem da postulatele noastre si putem explica angoasele noastre. Putem fii o clipa deasupra tuturor, zambind cu un zambet special, doar pentru ca avem o amintire nepretuita. Asta ne face bogati? Asta ne face filosofi? Cine stabileste in lumea asta ca cineva e filosof si poate marca lumea cu o teorie sau o idee? Tot noi, fiecare din noi,cei care suntem mici scriitori si filosofi, cei care ne intersectam cu oameni si suflete,cei care niciodata nu vedem ceea ce conteaza de fapt.
Iata! Am devenit filosof!
CONTEAZA DE FAPT SA FII IUBIT ASA CUM ESTI,ASEMENEA IUBIRII DE MAMA, NECONDITIONATA, PENTRU CARE PUIUL EI E CEL MAI BUN! CONTEAZA SA NU GONESTI PE CEI CARE TE IUBESC! EI NU SE VOR OPRI SA TE IUBEASCA, CHIAR DACA II GONESTI! DAR TU VEI FI LIPSIT DE O PARTE DIN TINE, GONINDU-I!
Asta e iubirea, o parte din noi! Restul… e un NIMIC! Poti avea tot restul… daca nu ai acea parte, esti un NIMIC, un REST contorsionat de cautarea intregului, participand la nebunia generala, alergand, alegand… numarand, calculand… Doamne! Cateodata e prea tarziu cand ne trezim si prea tarziu sa se trezeasca in noi ceea ce genereaza existenta noastra! Cu speranta ca ma voi trezi la timp, cu promisiunea ca ma voi uita in jurul meu si niciodata nu voi goni pe cei ce ma iubesc, asa cum sunt, te rog, Doamne, fa-ma sa pot exista IUBIND!!!
Cata zadarnicie! Cata truda! Pana ajungem sa vedem ca de fapt fiecare din noi suntem scriitori si filosofi pe baza propriei experiente si vieti si putem da postulatele noastre si putem explica angoasele noastre. Putem fii o clipa deasupra tuturor, zambind cu un zambet special, doar pentru ca avem o amintire nepretuita. Asta ne face bogati? Asta ne face filosofi? Cine stabileste in lumea asta ca cineva e filosof si poate marca lumea cu o teorie sau o idee? Tot noi, fiecare din noi,cei care suntem mici scriitori si filosofi, cei care ne intersectam cu oameni si suflete,cei care niciodata nu vedem ceea ce conteaza de fapt.
Iata! Am devenit filosof!
CONTEAZA DE FAPT SA FII IUBIT ASA CUM ESTI,ASEMENEA IUBIRII DE MAMA, NECONDITIONATA, PENTRU CARE PUIUL EI E CEL MAI BUN! CONTEAZA SA NU GONESTI PE CEI CARE TE IUBESC! EI NU SE VOR OPRI SA TE IUBEASCA, CHIAR DACA II GONESTI! DAR TU VEI FI LIPSIT DE O PARTE DIN TINE, GONINDU-I!
Asta e iubirea, o parte din noi! Restul… e un NIMIC! Poti avea tot restul… daca nu ai acea parte, esti un NIMIC, un REST contorsionat de cautarea intregului, participand la nebunia generala, alergand, alegand… numarand, calculand… Doamne! Cateodata e prea tarziu cand ne trezim si prea tarziu sa se trezeasca in noi ceea ce genereaza existenta noastra! Cu speranta ca ma voi trezi la timp, cu promisiunea ca ma voi uita in jurul meu si niciodata nu voi goni pe cei ce ma iubesc, asa cum sunt, te rog, Doamne, fa-ma sa pot exista IUBIND!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu