BLOGURILE PRIETENILOR....

http://fr.netlog.com/miriam1002/blog/&page=2

Mă doare gând... 

Mă doare gând, mă doare cer, 
mă doare sufletul stingher 
de supărarea norilor 
în noaptea primăverilor 
când stelele s-au tulburat 
şi luna s-a întunecat. 
Mă doare gând, mă doare dor, 
mă doare suflet de cocor 
c-am rătăcit cărarea-n vis 
şi m-am pierdut în necuprins, 
în veşnicia clipelor, 
în zbaterea aripilor. 
Mă doare lacrima în cânt, 
mă doare gândul în cuvânt. 

(Mariana Rogoz Stratulat – 
Lacrima din Paradis, ed. PIM, Iaşi, 2009)

........
"Muzica este lumina lunii în întunecata noapte a vieţii." 
Jean Paul Richter

Muzica transformă sau reverberează în sunet simţămintele şi senzaţiile sufleteşti cele mai profunde. Din această perspectivă, ea poate îngloba experienţa, gândirea şi sensibilitatea noastră. Muzica care ne place ne sugerează că am putea fi suflete pereche sau foarte asemănători cu oamenii care au compus-o. În acest context eu cred că arta muzelor reflecta adevăratul nostru eu. 

Muzica m-aruncă departe, 
în sfere... 
îmi tulbură noaptea 
şi ploaia din ele 

Glasul veşniciei adoarme 
sărutând 
flacăra începutului, 
a răsăritului 
şi a necunoscutului... 

Privirile necuprinsului se-amestecă 
ca o taină a facerii, 
a dragostei cernute 
în culorile liniştii... 

Te iubesc, te strig 
şi-mi devorez frica 
de părăsire, 
de neîmplinire, 
de adormire... 

"Muzica este dragostea în căutarea unui cuvânt." 
Sidney Lanier 

Muzica este calea strălucitoare pe care poetul călătoreşte pentru a aduce cântecul său lumii. 
Lotte Lehmann 


 Muzica răscoleşte toate sentimentele; şi, ca şi după o furtună, sufletul, liniştindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil." 
Vasile Conta

Sunt muzica din tine, 
sunt fir de viaţă şi zbor neliniştit 
până la tine în cuvânt 
unde m-am cuibărit 
să-mi caut sufletul pierdut, 
odată, pe-o frunză, 
pe-o zbatere de vânt. 

Acum mă chemi cu glas nevinovat 
şi-mi spui că n-ai ştiut, 
că n-ai aflat 
că m-am topit şi-am înviat 
în versul tău, 
în vorba ce m-a mângâiat... 
ba nu! ce m-a tulburat, 
şi mi-a întins capcane 
în izvoare, 
în luminişuri de pădure 
şi pe cărări de munte 
unde m-am rătăcit 
de mine şi de lume. 

Acum eu mă întorc 
în cântecul dintâi 
să îmi adorm 
dorinţa: rămâi, rămâi, rămâi... 

Mariana Rogoz Stratulat 
Lacrima din Paradis – ed.PIM, Iaşi, 2009 

 Cât de bine vă simţiţi într-o zi perfectă numită Enigma? 

Veniţi 
Pe cărări de viaţă, pe aripi de timp 
pentru a trăi clipa cea repede ce ni s-a dat 
cu bucuria 
de a fi, de a trăi, de a iubi! 
(astăzi, 11 august 2012, ora 20.00) 
http://radioenigmaromania.ro/ 
http://asculta.radioenigmaromania.ro:8000/list... 
http://live.radioenigmaromania.ro:8000/listen.... 
ID: radio_enigma_romania 
Sunt Mariana Stratulat, un suflet de cocor îndrăgostit de oameni ca voi! 

 

 

Cum te iubesc, Enigma? 

Cum te iubesc, Enigma? 
O ştie numai marea 
sau poate vântul trecător. 
Îţi dau în cupa plină, sărutarea 
şi-aroma paşilor cu dor. 

Cum te iubesc, Enigma? 
O ştie numai noaptea 
sau poate lacrima din zori. 
Îţi dărui timpul-zbor şi cartea 
în care m-am ascuns adeseori. 

Cum te iubesc, Enigma? 
O ştii şi tu mai bine 
şi brazii din pădurile de vis 
când vin la tine să se-nchine. 
Întregul Univers eu ţi-am promis! 

Cum te iubesc, Enigma? 
Simplu, ca un suflet de cocor! 
Ca suflet-ambră, ca nebunie şi simţire, 
ca zbatere în ceas tânguitor, 
ca ardere păgână pe-altar de asfinţire. 

Cum te iubesc, Enigma? 
Te iubesc! Şi-atât! 

Mariana Rogoz Stratulat 
Panciu, 11 august 2012

 De ce tocmai albastru? În ciuda faptului că este plasată în categoria culorilor reci, pentru mine albastru este foarte cald prin simbolistica profundă: simbol al visării şi creativităţii, al curiozităţii şi intuiţiei,

MARIANA ROGOZ STRATULAT

Astăzi îmi plâng iertarea 
strivită de-o furtună. 
Astăzi îmi cânt chemarea 
în mângâieri de strună. 
Astăzi îmi pierd cuvântul 
în stropi de ploaie reci. 
Astăzi îmi pierd veşmântul. 
Aş vrea să vii... aş vrea să pleci... 
Astăzi îmi jur pe frunză 
că zâmbet voi muri. 
Mâine voi fi o briză 
de amăgiri târzii. 

Şi risipită în uitări 
voi fi veniri... voi fi plecări... 

Mariana Rogoz Stratulat 
Panciu, 2 august 2012 

 

http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/asta...

Ce ar trebui să faci când te afli la răscruce şi drumurile sunt total opuse? 




M-aruncă viaţa peste bord 
şi-alerg cu dor spre Polul Nord; 
mă culcă moartea sub un dud 
şi lacrimi plâng spre Polul Sud. 
Mă risipesc între doi poli 
ca vise, peşte şi ca soli: 
ca vise, mă strecor în noapte 
s-adorm chemările deşarte; 
ca peşte, sunt cuvânt tăcut 
ascuns în perlă şi în lut; 
ca soli tot bat la porţi străine 
şi-adun în palme doar suspine; 
Şi-apoi mă-nchin la răsărit 
să-mi dorm trecutul obosit; 
m-aplec cu gândul la apus 
să nu mai fiu nici jos, nici sus. 
Şi-aşa m-amestec în neştire 
în văzul sur şi în orbire. 

Mariana Rogoz Stratulat – Tăcerea fumegândului cuvânt, ed. PIM, Iaşi, 2010 

Dacă zilele săptămânii ar avea vârste, 
câţi ani ar avea duminica ta? 



Mi s-a furat cândva minutul, 
mai bine zis, întreaga viaţă. 
În dor mi s-a ascuns trecutul 
şi am strigat iubirea-n ceaţă. 

M-am răzvrătit pe timp şi lume, 
şi m-am rugat la Dumnezeu 
să înţeleg a sorţii glume, 
să fiu şi zbor, şi cântec: EU. 

Am acceptat că sunt doar clipa, 
m-am umilit cerşind durerea, 
căzând în vis mi-am frânt aripa, 
mi-am sugrumat cuvântul, vrerea. 

Am renunţat la tot, la toate, 
să fiu pe placul tuturor; 
mă las îmbrăţişată-n noapte 
de golul trist din viitor. 

E tot ce-a mai rămas din mine: 
un zâmbet fad într-o privire, 
o şoaptă stinsă în suspine, 
un asfinţit în adormire. 

Mariana Rogoz Stratulat – Tăcerea fumegândului cuvânt, ed. PIM, Iaşi, 2010 

 


http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/mi-s...

http://fr.netlog.com/miriam1002/blog/&page=2