"
...
E toamnă iar şi zilele-s mai scurte,.......
Nopţile-s mai reci şi timpul trece greu.
Mi-e frig in suflet şi îmi aduc aminte
De flacăra fierbinte ce-ardea în trupul tău.
Îţi caut paşii, în lumina oarbă a unui felinar,
Sub frunzele aşternute pe aleea întunecată.
Le-aş aduna pe toate şi-aş face un altar,
La care să mă-nchin, să te mai văd o dată.
Să-ţi cer iertare, tu să mă ierţi cu-n zambet,
De pe buze să-ţi culeg sărutul
Să îngropăm ‚,adio’’ ce n-a fost spus din suflet,
Sub un altar de frunze, să stea în veci cuvântul.
Să ne iubim din nou, cum o făceam odată,
Să ne-nţelegem din priviri şi să simţim fiori,
Să alergăm din nou spre odaia luminată,
Să descătuşăm iubirea-n patul răvăşit, împodobit cu flori.
Dar acum e toamnă-n suflet la fel ca şi afară,
Amintirile, ca frunze cad şi vor să-ţi ţină locul.
De-i toamnă şi la tine şi-i rece, vino iară,
Te chem iubire, mi-e frig, aprinde iarăşi focul."
monica marinescu
toamna....
O toamna in care razele soarelui sa te mangaie placut,sa admiri aurul frunzelor care cad linistite si sa te bucuri de vantul domol care ne racoreste dupa o vara firbinte si de fructele pe care toamna ni le ofera din belsug ..
.Dacă inima te doare...................................
O toamna in care razele soarelui sa te mangaie placut,sa admiri aurul frunzelor care cad linistite si sa te bucuri de vantul domol care ne racoreste dupa o vara firbinte si de fructele pe care toamna ni le ofera din belsug ..
.Dacă inima te doare...................................
".Dacă inima te doare...
asta-nseamnă că ești viu
Nu trăiești la întâmplare,
ca un suflet în pustiu.
Dacă-n versul ce te scrie
ai simțit dureri de moarte
Când te-așterni în poezie,
se deschide-o altă carte.
Dacă sufletul te doare
e un semn că azi trăiești
Să te împarți la fiecare,
prin cuvântul ce-l iubești.
-"
monica marinescu
"Coboară toamna peste noi
brumele ne bat în poartă
Tinerețe, toarnă-te-napoi,
nu mă umili-n apus de soartă.
Cântecul pribeag din liră
fă-l să sune mai strident,
Inima-i de dor nebună
și se zbate-n trup ardent.
Frunza vieții ruginește
și ne lasă la pământ
Sufletu-mi sălășuiește,
în umbra care mai sunt,
Ploaia gândului mă bate
e furtună-n lutul meu
Timpul nu mă mai încape,
dar mă rog la Dumnezeu,
Ca să-mi lase-o primăvară
să iubesc ce n-am putut
Din cenușa ce mă zboară,
să mă fac alt început..."
monica marinescu
Un joc de sah e viata. Destinul singur joaca.Iar noi suntem pionii. Vrând de urât sa-i treaca,Ne muta, ne opreste,un timp ne muta înca.
Si apoi în cutia neantului ne-arunca. Inima este ca o sticluta de parfum. Daca nu o deschizi niciodata nimeni nu va sti parfumul din interiorul acesteia. Dar daca o tii mereu deschisa in curand isi va pierde parfumul. Asa ca actioneaza cu intelepciune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu