Ziua Culturii Naţionale,

  

SURSA PHOTO:http://www.stolenimg.com/2013/01/imagini-cu-mihai-eminescu.html   Astazi este o zi speciala, o zi de aniversare... Ziua Culturii Naţionale,     Miercuri, 15 ianuarie, este marcată, în România, Ziua Cuturii Naţionale  ziua naşterii poetului Mihai Eminescu       cultură Cultura înseamnă lărgirea minţii şi a spiritului. definiţie de Jawaharlal Nehru &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&  EPIGONII MIHAI EMINESCU FRAGMENT Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic Şi de-aceea spusa voastră era sânta şi frumoasă, Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă, Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni. S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece; Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece; Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi cu idealuri; Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, Căci al nostru-i sur şi rece - marea noastră-i de îngheţ. Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine, Când, plutind pe aripi sânte, pintre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeţi. Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune, Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, Lumina a vieţii voastre drum de roze semănat. Sufletul vostru un înger, inima voastră o liră, Ce la vântul cald ce-o mişcă, cântări molcome respiră; Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. Privirea scrutătoare ce nimica nu visează, Ce tablourile minte, ce simţirea simulează, Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari, - O convenţie e totul; ce-i azi drept, mâne-i minciună; Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună, Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar. "Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte", Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte; Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol; Numesc sânt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează; Împărţesc a lor gândire pe sisteme numeroase Şi pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol. Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită Unor lucruri nexistente; carte tristă şi-ncâlcită, Ce mai mult o încifrează cel ce vra a descifra. Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate, Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. Rămâneţi dară cu bine, sânte firi vizionare, Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare, Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi; Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină, Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi. poezie de Mihai Eminescu (1870)         Content Copyright © Tfm Felicitari