UN VIERME MIC-PILDE

Costache Ioanid Un vierme mic E noapte. La o masa, plecat peste hartie, cu-abecedaru-n fata, sta un copil si scrie. Dar langa el, vicleana, din luciul filei roze, zambeste o soparla din cartea lui cu poze. Acum copilu-si pune creionul intre dinti. "...Soparlele-s frumoase...si-s repezi...si-s cuminti." Usor el da o foie. Si alta...Si-nca una. Apare papagalul...paunul si pauna.. si un cocos cum scurma, hranind o gainusa, si un...Dar stai...afara...cine-a scancit la usa? Baiatul sta si-asculta. E-un glas sau o parere? Se duce-n prag si striga: "E cineva?" Tacere. Ba nu. E-un glas subtire. Auzi? -Mi-e frig...inghet... Copilule, deschide pentr-un sarman drumet! -Dar cine esti? Mi-e frica. -Sant mic... -Sa-ntreb pe tata! -Nu-l intreba! Deschide ca ploua cu galeata! -Dar cine esti? -Un vierme... -O, viermii nu prea-mi plac. -Dar eu sunt mic...o scama...Si, cand ma fac covrig, abia ma vezi. Hai trage zavorul ca mi-e frig! Si i-a deschis baiatul: -Noroc si seara buna! -Noroc...Dar unde-i ploaia? -A stat...Nu vezi ca-i luna? Hi-hi!...A fost o gluma ca sa ma lasi pe prag... Dar stai, nu-nchide usa, ca dupa mine trag un vechi si bun prieten, un soricel din pod... -Sant eu! Dar catea unde-i! Ia dami-o sa ti-o rod! Apoi o sa dam fuga prin mese si prin blide sa facem mii de pozne. Dar stai, ma rog, nu-nchide, ca trag si eu cu coada o bufnita flamanda! -O bufnita? Mi-e frica! -Dar bufnita e blanda... -Sant bufnita! Priveste in ochii mei rotunzi. De-acum sa umblii noaptea si ziua sa te-ascunzi! Sa fii ascuns de mama, de tata...Stai putin. Ia mai largeste usa sa intre si-alt vecin... -Eu! Ma cunosti. Sant vulpea. Si cred ca ma iubesti... -Eu stiu ca vulpea strica... -Ce? -Viile?... -Povesti! D-aca asculti de mine am sa te-nvat sa furi! -Dar e pacat... -N-ai teama! Nu spune in Scripturi ca apele furate mai dulci sant, mai placute?... Si-acum...deschide-n laturi, ca vine...vine iute... o zana fara seaman! Zambind sa-i iesi in cale slavitei caracatiti!...incolacimii sale! -Nu, n-o primesc! Mi-e frica! Afara!...Prea tarziu... Caci bufnita si vulpea si soarecul suriu dau usa de perete. Si umede ventuze se prind in rotocoale pe umeri, peste buze... Ce rece-nbratisare! Cum i se frange trupul!... -Asa! Sunt desnadejdea! Acum apare lupul! Vai! in chenarul usii doi ochi de foc se-arata... E lupul ce ranjeste...si vine...vine..."Tata!" Ca traznetul loveste o flacara pe lup. Iar umedele brate de pe copil se rup. -Tu dormi? ii spune tata. Si lectia n-ai scris! Ce bine-i langa tata! Ce bine c-a fost...vis... "Minciuna nu-i o crima", se spune cateodata. "E-un vierme mic, ce trece. Si floarea-i tot curata..." Nu floarea nu-i curata! Un vierme nu-i ca roua. Intaia ta minciuna adoce pe a doua. Intai e o veriga, apoi un lant: robia. Visarea trage lenea,si lenea lacomia. Apare bautura, desfraul, furtisagul. Si-apoi cand desnadesdea, trecand in graba pragul, te face sa-ti curmi viata sau sa te-mbete crima, cine-a deschis zavorul? Doar o minciuna...Prima. Minciuna e o crima! E-o crima orice pata! Cand vine micul vierme, tu striga-n graba: "Tata!" Prin sangele salvarii loveste-l pe dusman! Alunga primul oaspe, caci ultimu-i Satan!