RANDUIALA
rânduiala
"A dat Dumnezeu omul sa se nasca
Mai înainte ca acesta sa vrea!
Si i-a mai dat Domnul dar, sa iubeasca
Mare necaz si încercare grea!
I-a daruit apoi, multa putere
Omu-ncrâncenat, s-a pus pe avere!
Frumuseti nedescrise el a primit
A vrut si mai mult, vesnic nemultumit!
Si i-a dat Dumnezeu, din toate ce sunt
Însa acesta natâng, le-a încurcat crunt!
S-a pierdut dara, omul! Iata-l ratacit!
E îndestulat zice…dar, nu-i fericit!"EU
Eu.
"Da, exist! Şi dacă exist, pot constata că mai există şi alţii. Şi am costatat că mulţi sunt mai buni ca mine. Nu sunt stea, nu sunt fulg de nea, nu sunt nici primăvară, dar nici toamnă. Prin venirea mea pe lume, probabil că ursitoarele au uitat, ieşind pe coşul casei, din fiecare lucru din lumea asta câte o minusculă urmă, ca apoi să mă ostoiesc a le înţelege şi descifra. Aşa că am reuşit cât de cât să înţeleg şi să învăţ mai mult sau mai puţin, mai bine sau mai rău, că trebuie să ştiu… mai bine ce-am învăţat!
Am învăţat să învăţ mai întâi, căci nimeni nu-i din început născut a şti!
Am învăţat ce-i fierbinţela focului, arzându-mă de câteva ori cu flacăra iubirii.
Am învăţat să nu suflu în jăratec prea tare şi de aproape, căci pot orbi de scânteile care sar din el.
Am învăţat ce-i răceala gheţii, atunci când fără nicio remuşcare am fost părăsit sau ingnorat.
Am învăţat ce-i bunătatea, gustând ce-i dat să iasă din pământ trudit sau din gura celui care ştie ce-i bun în lume, punând în cuvânt linişte şi pace.
Am învăţat că niciodată nu-i bine să aştept, că va veni ce-mi este dat în viaţă la mine.
Am învăţat că vârful muntelui nu coboară la mine, dacă nu mă sui eu la el.
Am învăţat că dacă mă duc musafir la cineva, şi-mi pune pâine şi apă pe masă, să am încredere în acei oameni. Apoi, am învăţat şi am găsit puritate de lumină într-un bob de rouă, în dimineţi de răsărit de soare.
Am învăţat să văd prin culoare şi forme, pe-o pânză puse, un mare maestru cum îşi plânge prin secole, şi astăzi, iubirea pierdută.
Am învăţat că sunetul muzicii şi al naturii este cel mai înălţător elixir de pe tot pământul, pe care Dumnezeu ni le-a lăsat ca dar de pace şi iubire, şi că ele ne pot ridica inima şi sufletul cât mai aproape de El.
Am învăţat să iau din ce muncesc, găsesc sau mi se dă, numai cât să pot duce.
Am învăţat să las în urma mea, spre bucurie, copii, o casă, un pom şi truda muncii mele; prin osteneala minţii şi-a mâinilor, lucruri care să dureze cu folos sau să las imagini prin penel scrise frumos, piatră spartă-n forme cu înţeles, cuvinte-n-sunete care să încânte suflete în inimi de fiinţe.
Şi am mai învăţat că cel mai de folos este cuvântul, cel pe care îl dai sau îl primeşti, şi că el are cea mai mare putere din lume.
Şi am învăţat să iau aminte, căci într-un final toţi vom ajunge cuvânt, scris pe o cruce sau piatră, şi vom rămâne mai mult sau mai puţin, în mintea cuiva, în bine sau în rău.
Multe sunt de învăţat şi cu cât învăţăm mai mult ne dăm seama că ştim mai puţin, dar drumul vieţii este scurt şi las pe alţii să spună ce nu ştiu eu.
Încă existăm! Să încercăm încă să mai învăţăm, căci examenul final va fi marea trecere!"
REPRODUS DUPA UN BLOG PARTICULAR- CU MULTA INTELEPCIUNE!CE ESTE DRAGOSTEA ?,CE ESTE IUBIREA?
Ce este dragostea? Ce este iubirea?
Iti tesi tapiseria vietii folosind cate un fir de pasiune. Alan Cohen
Cultura occidentala pare obsedata de conceptul de iubire. Oriunde te-ai indrepta, spre muzica pop, TV, filme si magazine esti bombardat cu cantece de iubire, povesti de iubire si sfaturi in dragoste. Unde poti gasi persoana potrivita, cum poti fi sigur ca este persoana potrivita si cum il/o poti face sa te iubeasca.
Dar este aceasta iubire sau este vorba despre implinirea nevoilor? Beatles-ii au recunoscut in timpul unui interviu: “Cantam mult despre iubire, dar toata lumea stie ca ne referim la sex.” Si sexul este numai una dintre nevoile pe care oamenii spera sa si le implineasca intr-o relatie.
Din nefericire aceasta confuzie dintre iubire si satisfacerea nevoilor poate cauza multe probleme.
Chiar si atunci cand iubirea este prezenta intr-o relatie, dilema daca nevoile au fost sau nu implinite poate sa acopere complet adevaratele sentimente. Uneori nu esti constient care sunt nevoile tale, dar pur si simplu nu te simti satisfacut/a. Cu totii avem nevoi si nu este nimic in neregula sa avem nevoi. Dupa Tony Robbins, oamenii au 6 nevoi de baza:
- Certitudinea (siguranta, protectia),
- Incertitudinea (spiritul de aventura),
- Pretuirea (a fi important),
- Relatii si Iubire,
- Dezvoltare (crestere),
- Participare (contributie).
Multe dintre aceste nevoi pot fi tratate din respect fata de sine. Problema incepe cand iubirea este confundata cu alte nevoi. Cat de des ai auzit oameni plangandu-se in legatura cu partenerul/partenera care nu ii fac sa se simta potejati, care nu ii fac sa se simta pretuiti, ii impiedica sa fie liberi si aventurosi, le inhiba cresterea si ii impiedica sa-si traiasca viata pe care au visat-o?
O tanara femeie de cariera se simtea foarte nefericita dupa incheierea a ceea ce isi promisese ca va fi o relatie foarte buna. A fost devotata barbatului ei care datorita educatiei formale primita in scoala, era atat de rezervat incat pur si simplu nu stia cum sa faca unele lucruri. Prin urmare ea a incercat cu rabdare sa-l invete ce sa faca, cum sa vorbeasca, sa simta etc.
Cu toate acestea el nu ar fi folosit niciodata cuvantul care incepe cu I, nu-si asuma obligatii si era atat de disociat de propriile sentimente incat ea se simtea de-a dreptul frustrata si nesatisfacuta. Stima de sine si increderea in sine i s-au micsorat.
Deloc surprinzator, si in relatiile anterioare a avut un model de comportament asemanator, intrand in aceste relatii motivata de a-si implini anumite nevoi, in special nevoia de protectie si de a se simti iubita.
Probabil ca acest model de comportament a fost initiat cand era copila. Familia ei s-a mutat prin intreaga lume, astfel incat a inceput sa simta nesiguranta. Cu toate ca era “fetita taticului’”, el niciodata nu i-a spus ca o iubeste. In schimb a fost impinsa sa aiba o cariera de succes pentru a-si merita acceptarea.
Asa ca in prezent iubirea ei se confunda in foarte mare masura cu aceste nevoi mai vechi si neimplinite de protectie si pretuire. Desi credea ca-i daruise iubire barbatului ei, adevarul era ca incercase sa-l “repare” cu scopul de a primi in final iubirea pe care o dorea.
Prin incercarea de a primi acceptarea si iubirea, ea era de fapt incredibil de pretentioasa si in realitate nu daruia iubire deloc. Frustrarea si mania traite in urma neimplinirii nevoilor au devenit mult mai importante decat iubirea fundamentala care ar fi trebuit sa fie si ea pe acolo.
Iubirea neconditionata este singura Iubire adevarata
Iubirea este o stare de a fi din care provine in mod natural capacitatea de a darui, impreuna cu lipsa oricarei inlantuiri. Iubirea este de asemenea alegerea pe care o faci pentru a fi in starea daruirii autentice. Atunci cand spui “Te iubesc si nu sunt nelinistit/a in legatura cu iubirea ta” si in mod sincer nu iti faci griji despre ceea ce vei primi inapoi – atunci daruiesti Iubirea.
Acest tip de Iubire nu se gaseste in cantitati mici, dar este rara. Cu cat daruiesti mai multa iubire, cu atat ai mai multa de daruit, ca si cum ai deveni un releu pentru aceasta substanta invizibila care curge prin tine. Iubirea este adevarata ta natura interioara si nu poate curge cand alegi sa ti-o daruiesti mai intai tie. Cand vei realiza aceasta vei putea darui liber celorlalti din preaplinul inimii tale.
Tanara femeie uitase de Iubire in dorinta ei nestapanita de a-si satisface aceste vechi nevoi ascunse si inconstiente. Adevarul era ca probabil putea sa isi satisfaca nevoia de protectie si acceptare in afara relatiei. Si atunci cand va fi daruind Iubire si fiind Iubire, va simti atat de multa Iubire incat nu va mai conta ce va primi inapoi de la altcineva.
Atunci cand doresti numai iubirea nu vei mai observa altceva.
A Course in Miracles
Articol preluat de pe www.damaideparte.roSINGURATATE.....
"Se joaca si luna... imi mangaie chipul... sperand sa-si alunge singuratatea... E trista de veacuri, desi lumineaza... Asemeni unui zambet, ce-ascunde sute de lacrimi...
Visez in tacere, astern ganduri si soapte... ma simt abandonata in tristete... incerc sa respir, dar imi lipseste aerul... As vrea sa ascult, dar nu inteleg tacerea...
Unde esti, sa pot zbura? Un sufet ce-i singur, nu oglindeste nimic... Fara parfum, degeaba si floarea... Stiu ca ma cauti... am aripile frante...
Grea e magia cand crezi doar in ea... De ce nu te-apropii? Strange-ma-n brate... arata-mi lumina, acopera-mi ochii... mangaie-mi buzele ce parca suspina... otraveste-ma cu dulceata, am sa mor pt tine...
Sopteste-mi dorinte, doreste-ti in soapta... Iubeste, alinta, saruta, priveste... Traieste prin mine... suspina, zambeste... alunga-mi amarul...
Uita de lume... de pasii tristi ai singuratatii... ecoul lor apasator imi inunda timpanele... amortind sufletul... Am ramas doar o flacara-n vant...
Si dor mi-e de tine... Arata-te o data!... Mai mult decat viata
... atat te-as iubi...!!! "VIATA OMULUI...
Cine nu a iubit inseamna ca nu a trait cu adevarat, ca viata lui este un nimic, iar cine nu a suferit, e pacat ca s-a nascut. Fara suferinta omul nu e om, ci un robot ce nu cunoaste sentimentul urii si al iubirii!!!
Autor:SomeoneIUBIREA
Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut.
Daca exista un sens al vietii... atunci EA este sensul, daca nu... EA ar trebui sa fie...
Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!DOR...DOR...
"A-ti fi dor inseamna a te lasa purtat pe aripile vantului pentru a ajunge in gandul lui...A te inveli in fiecare seara cu umbra inimii lui...A asculta ciripitul pasarilor cu speranta ca iti aduc un mesaj de la el...A te uita in oglinda si a vedea chipul lui...A ii simti bratele inconjurandu-te atunci cand iti e frig...A ii auzi vocea in cea mai mare aglomeratie...A ii simti gustul sarutului in toti porii pielii tale...Si toate astea de la sute de kilometri distanta.
Se va gasi oare vreun leac pentru dor in absenta persoanei dorite? "Dacă viaţa e o furtună, ce e ploaia?
"Intelepciunea incepe in mirare." (Socrate)
"- De ce e cerul albastru?
Parcul e verde, plin de speranţa copilăriei. O dovedeşte râsul nestatornic al vântului.
Băncile se odihnesc mereu. Un semn de bătrâneţe. Şi o seriozitate de om mare care nu îmbie inocenţa jocului să-i fie camarad de tăcere. Ca şi oamenii care stau pe ea: un preşedinte, un deputat, un om de afaceri si un bancher. Toţi îmbrăcaţi la cravată şi adunaţi într-o lume feerică, ca o crispare pe faţa Giocondei.
Nu foarte departe de dânşii, o cerşetoare – chipul înlăcrimat al durerii – implora milă, dar politica e surdă şi oarbă în momente de criză.
Lângă ei, un copil de vreo 5 anişori, îşi depăna ca un cuc veşnicul cântec:
- De ce e cerul albastru?
Şi cum niciun glas din corul de capete nu părea să-i asculte întrebarea, viteaz ca orice cavaler sau Prâslea din basme, s-a încumetat să-l tragă de mânecă pe preşedinte şi a spus:
- De ce e cerul albastru?
Iar acesta, scuturându-se, a zis cu uşurinţă:
- Nu ştiu. Pleacă de aici. Noi suntem oameni serioşi. Vorbim lucruri importante.
Copilul, neînţelegând de ce oamenii mari trebuie să fie „serioşi” şi ocolesc răspunsul la o întrebare simplă, s-a dus la deputat şi a repetat interogaţia.
Deputatul, vrednic tovarăş al preşedintelui, dar nu atât de vorbăreţ ca şi primul s-a mulţumit să dea din umeri.
Iar micuţul s-a dus la omul de afaceri, neştiind dacă precedentului i-a mâncat pisica limba, după cum obişnuia să spună mama sa acelora care nu vorbeau.
Omul de afaceri socotea. Era ajutat şi de bancher. Copilul a întrebat din nou, iar ei au spus:
- Ce importanţă are dacă cerul e albastru sau negru? Ne aduce vreun profit? Scumpule, du-te mai bine la mămica. Noi avem treabă!
Toţi adulţii au treabă… Şi niciunul nu se întreabă de ce e cerul albastru?
Cerşetoarea, văzând scena îl întreabă pe micuţ:
- Cum te cheamă?
- Florin, răspunse acesta.
- Pe mine Viorica, amândoi avem nume de flori.
- Florile cresc numai pe pământ, cerul nu are flori, spuse acesta dezamăgit.
- Ah, dar nu ştii? Şi cerul are florile sale, doar că poartă alte denumiri – norii.
Florin, văzând că în sfârşit i se răspunde la una din marile întrebări a zis:
- De ce e cerul albastru?
- Te-a minţit vreodată cerul?
- Nu.
- Păi, vezi? Dacă el nu minte nu are motiv să roşească. S-a supărat vreodată pe tine?
- Nu.
- Dacă nu s-a supărat nu a avut motiv să se facă negru. Nu l-ai speriat, nu s-a făcut nici alb. Nu e gelos aşa că nu e nici galben. Cerul e sincer, de asta e albastru.
O lacrimă căzu pe obrazul copilului. Era atât de fericit că aflase adevărul, dar nu era lacrima lui. Începuse să picure.
- De ce acum e cenuşiu?
- Oamenii sunt de vină.
- De ce?
- Îl întristează!"
{RAZA DE SOARE}DRAGOSTEA-POVESTE VECHE
" Dragostea nu e soluţia tuturor problemelor, dar e cea mai la îndemână! Puţini sunt cei care ştiu să-şi caute în străfundul inimii comorile sufletului. Peste tot vor exista mlaştini, piraţi şi păcate care vor împiedica temerarii căutători să-şi îndeplinească scopul şi nu îi vor lăsa să ajungă la acele sentimente minunate. Dar una dintre ele – şi anume dragostea – a decis să nu stea cu mâinile în sân în aşteptarea noastră şi a pornit şi ea spre noi. Astfel oricâte piedici ne pune viaţa, dragostea ne cade în cap, am putea spune! Fiindcă ea este haină călduroasă pe timp de iarnă, umbrelă potrivită pe timp ploios de toamnă, adiere de zâmbet vara şi râs inocent de copil primăvara. Am pornit de la iarnă şi nu de la primăvară în mod intenţionat. Nicidecum dragostea nu creşte direct proporţional cu timpul şi nici nu scade, ea se menţine. Sentimentul că iubeşti o persoană mai mult pe zi ce trece este doar conştientizarea acestui fapt şi nu mărirea lui. Nu poţi iubi azi şi mâine nu. Ori o faci ori nu. Dragostea e cea mai la îndemână, dar nu trebuie confundată cu simpatia sau pasiunea…”
PENTRU MAI TARZIU
"Este bloggingul un viciu, dă dependență? Nu ar trebui să devină aşa ceva, dacă l-am aşeza cu grijă în balanţa echilibrată a tuturor acţiunilor noastre. Blogul este un spaţiu personal unde împart din ceea ce văd, experimentez, lucrez, descopăr, trăiesc şi cred, alături de cei care mă citesc. E un fel de portavoce prin care lansez idei, tematici de dezbătut, exprim puncte de vedere, centrez imagini într-un context creat şi invit la dialog decent, constructiv pe toţi cititorii mei."
joi, 25 septembrie 2014
RANDUIALA SI ALTE BLOGURI...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu