vin sarbatorile-ODA SARMALEI
ODA SARMALEI
( Pastorel Teodoreanu )
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis inaripat al verzei ce-l avu cat a durat
somnul lung metamorfozic in butoiul de murat...
Potpuriu de porc si vaca, simfonia tocaturii,
imn de lauda mancarii, inaltat in cerul gurii.
O cocheta care-si scalda trupu-n sos si in smantana
si se-nfasoara in varza ca in valuri de cadana.
O abila diplomata ce-a-ncheiat o stransa liga
c-o bardaca de vin rosu si-un ceaun de mamaliga.
Oponenta din principiu si un strasnic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivola parfumata
ce te-mbie cu mirosuri de slanina afumata.
Locatara principala tine-n spatiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaica'nnascuta, cum s-o prinzi in prozodie
ca de cand e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducator de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iata-n cateva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!scrisoare vesela catre MOS Nicolae
Mosule sa nu ne uiti,
caci am fost copii cuminti
si am vrea sa ne aduci,
covrigei, dulciuri si nuci.
Daca poti si nu-te-ncurca,
mama si-ar dori o nurca,
taticu' vrea un Nissan,
iara Husky... un ciolan.
Bunicul vrea o "cadana"
iar bunica niste lana,
pisicuta Bambilica,
il vrea sot pe Aurica.ratacind mereu..
" Ratacind mereu...
Ratacesc pe cararile vietii,
Ma caut fara odihna, pentru a ma regasi.
Intreb florile si arborii,
Intreb iarba si cerul,
Intreb luna si soarele,
Intreb stelele.
Il intreb pe Dumnezeu:"Unde sunt, Doamne?"
In tacerea mea launtrica
Ma intreb pe mine:"Pe unde ratacesti?"
M-am pierdut in copilarie
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e viata?"
Si m-am regasit.
In trandafirii galbeni din gradina casei,
In mirosul salcamilor in floare,
In parfumul teilor din padure,
In florile de visin, de piersic si cires
In poienile pline de ghiocei
Apoi, in albul pur al lacramioarelor
Si in cupele presarate cu aur ale crinilor in floare.
M-am pierdut in tinerete
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e iubirea?"
Si m-am regasit.
In inimile oamenilor,
In sufletele prietenilor,
In caldura dragostei parintesti,
In adierea vantului iubirii,
In limpezimea de fiord a ochilor lui,
Ai celui de care m-am indragostit.
Si atunci mi-am faurit un ideal.
M-am pierdut incercand sa ating stelele.
Acolo era idealul la care visam
Il simteam pe culmea sufletului meu.
Dar viata ma tragea in jos
Si din nou ma inaltam pana la cer
Pentru a cobori, apoi, in abis.
Si rand pe rand,
Si an dupa an,
Viata mea s-a transformat intr-o miscare,
Un dute-vino, intre cer si pamant.
Cum sa nu ma pierd?
Acum ma caut din nou
Ca in copilarie si tinerete.
In tacerea fiintei mele, strig.
Chem numele Lui Dumnezeu,
Il rog sa-mi arate calea
Ce trebuie sa o urmez
Pentru a ma regasi. "
( Iulia Comaniciu )EFECTELE RUGACIUNII
ingerii [ Efectele rugăciunii
Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea este întotdeauna, mai devreme sau mai tîrziu, urmată de un rezultat mai ales dacă este făcută cu perseverenţă în condiţii demne. "Nici un om nu s-a rugat vreodată fără să resimtă uluitoare transformări lăuntrice sau măcar fără să înveţe ceva", scrie R.W.Emerson.
Cu toate acestea, adeseori aspiraţia către Absolut sau rugăciunea este considerată de către oamenii moderni, ca un subiect demodat sau privită drept o superstiţie zadarnică, ori ca un rest de barbarie. În ciuda acestei respingeri inconştiente şi stranii, se poate spune că noi aproape nu-i cunoaştem deloc efectele şi fenomenele complexe pe care totuşi ea le implică.
Care sînt cauzele acestei ignoranţe? În primul rînd, la baza sa se află raritatea aspiraţiei către Suprem sau a rugăciunii. Simţul de divin este aproape pe cale de dispariţie la oamenii civilizaţi. Este probabil că numărul oamenilor care aspiră către Absolut sau se roagă într-o ţară în mod obişnuit nu depăşeşte 4 sau 5% din totalul populaţiei. Apoi, uneori aspiraţia către Absolut sau rugăciunea este sterilă, cînd majoritatea celor care aspiră către Absolut sau se roagă sînt egoişti, mincinoşi, vanitoşi, farisei, aproape complet incapabili de credinţă şi dragoste. În sfîrşit, efectele ei, chiar atunci cînd se produc, ne scapă adeseori, datorită neatenţiei şi incapacităţii de a percepe încă ceea ce se întîmplă. Răspunsul la năzuinţa noastră fierbinte, la cererea şi la dragostea noastră este dat de obicei într-un mod lent, insensibil, brusc, aproape inefabil şi imperceptibil. Mica voce a inspiraţiei divine care murmură acest răspuns pe măsura puterii noastre de înţelegere, în interiorul nostru, este înăbuşită uşor de zgomotul şi agitaţia acestei lumi. Rezultatele materiale ale aspiraţiei către Absolut sau ale rugăciunii sînt şi ele uneori obscure şi misterioase; ele se confundă în general, datorită ignoranţei noastre crase cu alte fenomene. Puţini oameni, chiar printre preoţi sau yoghinii începători au avut deja ocazia să le observe într-un mod profund şi precis. Medicii, la rîndul lor, din lipsă de interes sau obtuzitate, lasă adesea să le treacă, fără să studieze, cazurile yoghinilor avansaţi care se găsesc uneori la îndemîna lor. În afară de aceasta observatorii incapabili să pătrundă misterele divine sînt derutaţi prin faptul că răspunsul este departe de a fi întotdeauna cel aşteptat. De exemplu, cutare om care aspiră şi cere să fie grabnic vindecat de o boală organică, deşi starea lui se ameliorează, rămîne bolnav, dar cu toate acestea moralul lui suferă o adîncă şi extraordinară transformare în bine. Cu toate acestea, obişnuinţa aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii, deşi excepţională, cînd este raportată la totalitatea populaţiei, este totuşi relativ frecventă în grupurile umane evoluate spiritual cum ar fi cele de yoghini sau chiar în cele rămase credincioase religiei stăvechi. Doar în aceste grupuri autentice, destul de rare altfel, se mai poate încă studia azi influenţa aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii. Printre numeroasele efecte benefice ale acestora, medicul are îndeosebi ocazia să le observe pe cele denumite psihofiziologice şi curative.
Efectele psihofiziologice ale aspiraţiei către Absolut sau ale rugăciunii
Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea acţionează asupra psihicului, mentalului şi corpului într-un fel specific care pare să depindă în mare măsură de calitatea, intensitatea şi frecvenţa sa. Este uşor de cunoscut exact, după roadele care apar clar, care este frecvenţa aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii şi într-o oarecare măsură putem chiar intui intensitatea ei. Cît despre calitatea ei, aceasta ne rămîne în general necunoscută, căci, cu excepţia clarvăzătorilor, nu avem încă mijlocul de a măsura aura radiantă, credinţa şi capacitatea de iubire a altcuiva. Cu toate acestea, felul şi modul în care trăieşte după aceea cel ce se roagă, ne poate lumina suficient asupra calităţii invocaţiilor realizate de el către Dumnezeu.
Chiar cînd aspiraţia către Absolut sau rugăciunea este de slabă valoare ca intensitate şi constă mai ales într-o recitare stereotipă, mecanică de formulări, ea exercită totuşi un anumit efect benefic asupra comportării şi stărilor lăuntrice. Ea întăreşte în acelaşi timp simţul divinului şi simţul moral. Termenii în care se realizează aspiraţia către Absolut sau rugăciunea generează într-o oarecare măsură datorită perseverenţei, amplificarea sentimentului datoriei şi a responsabilităţii, dublată de o mai mare bunătate chiar privindu-i pe ceilalţi oameni.
Astfel s-a demonstrat că la egalitatea de dezvoltare mentală şi intelectuală, caracterul, elevarea lăuntrică şi valoarea morală la cei care aspiră către Absolut sau se roagă constant chiar într-un fel mediocru, sînt totuşi cu mult mai ridicate decît la cei care nu o fac deloc. Aceasta dovedeşte foarte clar că în cazul aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii au loc fenomene inefabile complexe de fuziune şi rezonanţă cu sublimele energii divine.
Cînd aspiraţia către Absolut sau rugăciunea este obişnuită şi într-un fel frecventă, influenţa ei în fiinţă devine foarte clară. Ea determină fenomene oarecum asemănătoare cu cele ale unei glande cu secreţie internă, cum este glanda tiroidă sau suprarenală, de exemplu: aceste procese complexe constau într-un fel de transformare gradată, psihică, mentală şi organică. Această transformare destul de evidentă şi pentru ceilalţi se face într-un mod progresiv. Omul se detaşează spiritual de el şi se vede aşa cum este. El îşi descoperă atunci cu o extraordinară luciditate egoismul, lăcomia, răutăţile, greşelile de judecată, perversităţile şi orgoliul; se supune atunci mult mai bine îndeplinirii datoriei morale şi ajunge spontan să capete o stare extatică de umilinţă intelectuală. Astfel, încetul cu încetul, în faţa lui se deschide împărăţia atotputernică a harului divin... Încetul cu încetul se trezeşte şi se amplifică în el o pace interioară euforică, o armonie dătătoare de fericire a activităţilor nervoase şi morale, o mai mare putere de a îndura sărăcia, stressul, calomnia, grijile, pierderea celor dragi, durerea, boala, moartea. Astfel, doctorul care îşi vede bolnavul că începe să aspire către Absolut sau să se roage, are de ce se bucura. Calmul produs de aspiraţia către Absolut sau de rugăciune este un puternic sprijin pentru terapeutică.
Cu toate acestea, aspiraţia către Absolut sau rugăciunea nu trebuie să fie asemuită de cei opaci şi ignoranţi cu morfina; căci ea determină în acelaşi timp cu liniştea lăuntrică euforică şi o integrare superioară a activităţilor mentale, un fel de înflorire accelerată a personalităţii, uneori ea trezeşte şi chiar amplifică eroismul. Ea îşi însemnează credincioşii plini de o credinţă de nezdruncinat cu o pecete deosebită. Prezenţa acestei comori ascunse în adîncul organelor, a sufletului, a minţii şi a spiritului se traduce adeseori prin puterea uluitoare a privirii, liniştea radiantă a ţinutei, bucuria misterioasă, senină a expresiei, bărbăţia ideală a purtării şi, atunci cînd este nevoie, prin simpla acceptare detaşată a morţii de către soldaţi sau martiri. Sub această influenţă sublimă, enigmatică şi nelimitată, chiar şi cei neştiutori sau întîrziaţi mental, slab sau neînzestraţi, folosesc (adeseori surprinzător chiar şi pentru ei) cu mult mai bine forţele lor psihice, mentale, intelectuale şi morale. Este evident pentru cel care o realizează că aspiraţia către Absolut sau rugăciunea ridică oamenii cu mult deasupra nivelului lor moral, psihic şi mental, dobîndit prin ereditate sau educaţie. Acest contact inefabil cu Dumnezeu îi face să fie pătrunşi de pacea divină şi această pace emană mereu din ei influenţîndu-i şi ajutîndu-i în mod binefăcător chiar şi pe ceilalţi. Aceşti oameni poartă cu ei pretutindeni pacea şi liniştea divină pe care o emană în jurul lor sub forma unui cîmp sublim. Din păcate, nu se găseşte acum în omenire decît un număr mic de oameni care ştiu să aspire către Absolut sau să se roage. Cei care practică cu consecvenţă şi reuşesc să înţeleagă prin experienţă spirituală directă misterele aspiraţiei către Divin şi ale rugăciunii se folosesc cu mai multă încredere de aceasta şi au rezultate excelente.
Efecte curative (vindecări) ale aspiraţiei către Absolut sau ale rugăciunii
Vindecările prin intermediul aspiraţiei către Absolut sau rugăciune au atras atenţia oamenilor din toate timpurile, uimindu-i. Astăzi încă, în mediile în care se realizează o constantă aspiraţie către Absolut sau se fac rugăciuni se vorbeşte adesea de vindecări obţinute prin aspiraţie plină de fervoare către Absolut sau prin rugile fierbinţi, adresate lui Dumnezeu sau chiar sfinţilor. Dar, atunci cînd este vorba de boli uşoare susceptibile de a se vindeca spontan sau cu ajutorul medicaţiei obişnuite, se obiectează de către cei sceptici că este greu de ştiut care a fost cauza sau agentul adevărat al vindecării miraculoase. Rezultatele aspiraţiei către Absolut sau ale rugăciunii pot fi constatate cu o deplină certitudine numai în cazurile în care orice terapeutică este de prisos sau deja a dat greş. Biroul medical din Lourdes, pentru studiul şi evidenţierea vindecărilor miraculoase, a adus un mare serviciu ştiinţei demonstrînd realitatea de netăgăduit a acestor vindecări produse datorită aspiraţiei către Absolut sau ale rugăciunii.
Aspiraţia plină de fervoare către Absolut sau rugăciunea are uneori un efect - ca să spunem aşa - exploziv şi fulgerător. Au fost nenumărate cazuri de bolnavi care s-au vindecat aproape instantaneu, cum am mai spus, de boli ca: lupus al feţei, cancer, infecţii renale, ulcere, tuberculoză pulmonară, osoasă sau peritonită. Fenomenul se produce aproape întotdeauna cam în acelaşi mod: mai întîi o mare durere, apoi apariţia neîntîrziată a sentimentului de a fi complet vindecat. În cîteva secunde, iar uneori cel mult în cîteva ore simptomele dispar şi leziunile anatomice se repară ca prin farmec. Miracolul este caracterizat printr-o accelerare putem spune grozavă a procesului normal de vindecare. Chirurgii şi fiziologii nu au observat niciodată pînă în prezent, în cursul tuturor experienţelor lor, o astfel de accelerare cum este aceea, care survine în cazul vindecărilor miraculoase, determinate de aspiraţia către Absolut sau de către rugăciune.
Nu este totdeauna neapărat necesar ca însuşi bolnavul să aspire cu fervoare către Absolut sau să se roage pentru ca să se producă astfel de fenomene miraculoase. Chiar şi copiii mici care nu ştiau încă să vorbească, precum şi necredincioşii curioşi, au fost instantaneu vindecaţi la Lourdes dacă alături de ei cineva se ruga sau aspira către Absolut. Rugăciunea sau aspiraţia plină de fervoare către Absolut făcută pentru un altul este întotdeauna mai rodnică decît cea făcută pentru sine însuşi, deoarece datorită detaşării ce survine, egoul este diminuat şi depăşit (transcendat). Efectul ei pare să depindă de intensitatea şi de calitatea acesteia, fiind direct proporţional. La Lourdes minunile sînt ceva mai rare în prezent decît erau în urmă cu patruzeci sau cincizeci de ani deoarece intensitatea aspiraţiei către Absolut şi credinţa în Divin au scăzut. Acum bolnavii nu mai găsesc acolo atmosfera intensă şi sublimă de adîncă reculegere şi transfigurare care domneau odinioară (Dacă eseul despre rugăciune este scris după 1944, doctor Alexis Carrel consideră că vindecările miraculoase de la Lourdes au fost, datorită credinţei ferme în Divin, în plenitudinea lor, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea). Pelerinii de azi au devenit banali turişti curioşi iar rugăciunile lor în general superficiale şi egoiste au astăzi efecte mai mici datorită lipsei de credinţă şi a diminuării aspiraţiei către Absolut.
Acestea sînt rezultatele aspiraţiei către Absolut sau ale rugăciunii, pe care le cunosc cu certitudine. Pe lîngă ele mai sînt o mulţime de alte efecte complexe care nu pot fi încă definite. Istoria sfinţilor, ca şi a practicanţilor yoga avansaţi chiar şi a celor din epoca modernă, relatează multe fapte şi realizări minunate. Nu există îndoială că majoritatea minunilor atribuite de pildă preotului din Ars, sau lui Padre Pio, sînt adevărate. Acest ansamblu de fenomene ne introduce într-o lume nouă, fascinantă prin bogăţia aspectelor sale, a cărei cercetare nu a început încă şi care va fi în viitor plină de surprize. Ceea ce ştim însă în mod cert este că aspiraţia plină de fervoare către Absolut sau rugăciunea produce efecte complexe tangibile. Oricît de ciudat ar părea la prima vedere, acest aspect trebuie totuşi să-l privim drept un adevăr fundamental care vine să confirme încă odată străvechea înţelepciune biblică care spune:"I se dă numai celui care cere şi i se deschide totdeauna celui care bate".
http://www.youtube.com/watch?v=FX0GYLezIUkTOAMNA-NTOTDEAUNA..
Din pomul verde si frumos
Mai cade-o frunza, inca una...
Si se astern covor pufos -
Asa e toamna-ntotdeauna!
Si pasari zi de zi se duc,
Si vezi doar una cite una...
Precum o frunza-n virf de nuc -
Asa e toamna-ntotdeauna!
Pe drum, pe case si pe flori
Frumoase brume-si pun cununa...
Se-ascunde soarele in nori -
Asa e toamna-ntotdeauna.
(Petru Cararesuspin de toamna
Al toamnei lin
Prelung suspin,
Ca de vioara,
Raneste greu
Sufletul meu
Si ma-nfioara.
Pendule bat
Si-ndurerat
N-ascult nici una,
Caci in urechi
Simt zvonuri vechi
Si plang intruna.
Si singur sunt
In asprul vant
Care ma poarta,
De parc acu�
Asemeni cu
O frunza moarta.
(Paul Verlaine)toamna
[
Si-a intins valul peste campuri,
si pasarile pleaca-n carduri,
gradinile-s pudrate-n bruma
si vantul din alamuri suna ...
Ciulinii alearga pe carare,
in vie e forfota mare,
livada-i toata parguita,
si un dovleac toarce pe plita ...
Mere in straie aurii,
se leagana usor pe ramuri,
iar crizanteme sangerii,
se oglindesc in geamuri ...
Gradina-n straie purpurii,
astazi s-a-mpodobit
si-un greieras canta pitit,
sub frunze aramii ...
Eu cos de fructe am adunat,
doar pentru tine, acum,
sperand ca nicicand n-ai uitat,
de-al toamnei cald album ...inima perfecta
Inima este ca marea, păstrează în adâncul ei tot ce a pr
Inima este ca marea, păstrează în adâncul ei tot ce a primit.
Richard Wurmbrand
Hrăneşte-ţi inima cu pace. Aceasta înseamnă să trăieşti în pace cu tine însuţi. Dacă inima este plină de neîncredere şi egoism, capul nu găseşte niciodată căi către pace. Pacea începe acolo unde se termină ura şi lăcomia. Lumea nu poate fi schimbată cu violenţă, ci numai cu inima.
Hrăneşte-ţi inima cu pace. Aceasta înseamnă să respiri în linişte. Să devii una cu tot ce trăieşte şi moare! Gata cu micile războaie de zi cu zi! Pune capăt întregii violenţe din interiorul tău cu gesturi de împăcare.
Hrăneşte-ţi inima cu pace. Aceasta înseamnă să întâlneşti cu respect tot ce este slab şi vulnerabil. Să fii atent la tot ceea ce te face fericit. Nu există pace în lume dacă nu există pace în inima ta şi a mea.
Phil Bosmans în Raze de soare
Bucăţi din inima mea!
Am dăruit
la lumea bună,
rea,
bucăţi, bucăţi
din inima mea,
la cei ce mâna,
au întins-o
rugător,
am dăruit
fără răsplată,
ajutor!
Ştiu a iubi frumos,
chiar de-am primit,
răniri mârşave,
prin vorbă sau cuţit,
fâşii de sentimente
pierdute,
în zadar...
cu mângâieri topesc,
a lacrimilor jar.
Nici ploaia
şi nici vântul,
de şters n-au reuşit,
acele fapte bune,
ce-n piatră-am dăltuit
şi chiar dacă la schimb
nu am primit nimic,
rămâne fapta bună,
ce am făcut, voit
şi zic:
Am rupt bucăţi,
bucăţi din inima mea,
iar unii fără teamă,
au călcat pe ea,
nu au ştiut
s-o preţuiască,
E inima unui om,
ce Ştie să iubească!
Amelia MagoriLUCRURI MICI...LUMINA...CITATE
LUCRURI MICI
”Un drum lung de mii de kilometri incepe cu un singur pas.”
Lao Tsu
”O singura frunza profilata pe cer este de ajuns sa ascunda mai multe constelatii.”
Autor necunoscut
”Nu ne sta in putere sa facem lucruri uriase, insa putem face lucruri mici cu o iubire uriasa.”
Maica Tereza
“Maretia noastra se vede din felul cum ne purtam cu lucrurile neinsemnate.”
Autor necunoscut
“Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze… noaptea.”
Octavian Paler
“O limpede picatura de roua reflecta mai mult cer decat tot pamantul.”
Vasile Alexandri
“Am urcat munti, am strabatut deserturi fierbinti, am traversat mari, insa nu am vazut roua din iarba din fata casei mele.”
Autor necunoscut
“Daca fiecare va matura in fata portii lui, lumea va deveni cutrata.”
Goethe
“Marile incendii se nasc din scantei mici.”
Cardinalul Richelieu
“Semeni un gand, culegi o fapta; semeni o fapta, culegi un obicei; semeni un obicei, culegi un caracter; semeni un caracter, culegi un destin.”
Nicolae Iorga
“Oamenii se impiedica de pietricele, niciodata de munti.”
Emilie Cady
“Soarele e de acord sa treaca si prin ferestrele mici.”
Frederick Van Eeden
“Ciclonul poate sa distruga un oras, dar nu poate sa dezlipeasca nici macar o scrisoare, sau sa desfaca un nod de ata.”
Paul Valery
LUMINA
” Si celui care fabrica umbre ii trebuie lumina.”
Autor necunoscut
“Excesul de lumina orbeste, deci naste intuneric.”
Valeriu Butulescu
”Ferestrele care nu sunt indreptate spre soare au putina valoare.”
Autor necunoscut
“Sa nu ne risipim in mii de cuvinte. Dumnezeu a luminat Universul in doua cuvinte.”
Valeriu Butulescu
”Uneori umbrele din viata noastra apar doar pentru ca stam in calea luminii.”
Ralph Waldo Emerson
“Noaptea da maretie scanteilor.”
Valeriu Butulescu
”Nu te teme niciodata de umbre. Ele arata doar ca exista lumina prin apropiere.”
Garz Sinise
“Viteza luminii, oricat de mare este, va fi egala intotdeauna cu viteza intunericului.”
Valeriu Butulescu
“E mai bine sa aprinzi o lumanare decat sa blestemi intunericul.”
Autor necunoscut
“Acelasi soare, oriunde in lume, pentru unii rasare, iar pentru altii apune.”
Valeriu Butulescu
LUPTA CU EUL
”Cea mai inversunata lupta e cea cu tine insuti. Te afli in ambele tabere.”
Voltaire
PENTRU MAI TARZIU
"Este bloggingul un viciu, dă dependență? Nu ar trebui să devină aşa ceva, dacă l-am aşeza cu grijă în balanţa echilibrată a tuturor acţiunilor noastre. Blogul este un spaţiu personal unde împart din ceea ce văd, experimentez, lucrez, descopăr, trăiesc şi cred, alături de cei care mă citesc. E un fel de portavoce prin care lansez idei, tematici de dezbătut, exprim puncte de vedere, centrez imagini într-un context creat şi invit la dialog decent, constructiv pe toţi cititorii mei."
joi, 25 septembrie 2014
BLOGURILE MELE- 8
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu